| = ioana | emilian valeriu pal [15.Jun.06 10:34] |
| Numele meu e dat tuturor barbatilor ce asteapta o emilia. Toate trenurile au mersul lor spre un peron oarecare pe care ne asezam cuminti si asteptam. Poate e devreme sau prea tirziu. Multumesc. Emil | |
| = ...te-am auzit si eu... parca... | alexandru cosmescu [15.Jun.06 14:05] |
| notatiile tale vin acum foarte aproape de o parte din mine care iubeste acest gen de fragmentarism introspectiv... 'împart decalajul dintre noi în fâșii tăiate cu lama' - oare nu tocmai acceptarea acestui decalaj te apropie de celalalt? si rabdarea de care vorbesti... pe ea o caut acum:) rabdarea, acceptarea inerenta unei asteptari... multumesc mult ...aproape eu... | |
| = de_mersul lucrurilor | ioana cheregi crișan [15.Jun.06 20:00] |
| Emil, ți-am trimis mersul lucrurilor, că despre mersul trenurilor habar nu am... Alex, mă bucură prezența ta aici. răbdarea aceea a devenit înspăimântătoare și nefirească până la urmă. cu adevărat monstruoasă...nu ți-o dori, că seamănă prea mult cu moartea. | |
| = Prea târziu | Alina Maria Bica [16.Jun.06 10:25] |
| Ioana, îmi place în primul rând simplitatea acestui text. Cuvinte venite dinăuntru: "am întârziat. numele meu e dat deja tuturor femeilor". Și eu simt asta de multe ori...Prea târziu așadar...Mulțumesc pentru lectură! | |
| = da, prea târziu | ioana cheregi crișan [25.Jun.06 11:03] |
| Alina, scuză-mă te rog, dar abia acum am observat că ai lăsat câteva cuvinte aici. îți mulțumesc mult. așa era...prea târziu. sper că nu prea târziu pentru a-ți mulțumi pentru comentariu :) | |