| = petru | Carmen-Manuela Macelaru [31.May.09 14:02] |
| de la tangibil la intangibil uneori este doar un pas: un televizor dezmembrat prin care se văd intestine și praf, inițial eram pătrunsă de realitatea imediată, și mă gândeam cum sunt membrele televizorului, apoi am căzut în imaginar ca într-un lac fără fund, unde de obicei este bine să ai o membrană în plus la ochi, precum câinele labrador și să vezi ce se întâmplă în celălalt. după care remarc:încearcă să iasă/ din uterul ce-și dizolvă pereții. apoi "negând tot ce-l separă" mi se pare cheia poemului, aici e limita dintre cele două lumi, a pământului pe care nu-l mai atinge(fiind agățat la propriu) și al cerului. o incursiune într-o lume morbidă, redată cât să îți trezească emoții. aș fi spus "lumânarea care picură noaptea/ sau lumina/ sau ziua/ sau chipul mortului". mcm | |
| = vecinii strâng rândurile... | Teodor Dume [31.May.09 14:37] |
da, după o descriere a stărilor, reliefate cu tact, ai pornit spre latura care sudează cealaltă parte, latură care o vezi de undeva din porțiunea rămasă liberă și vii concluzionând, evident, prin versurile din final, printr-o intrare în ritual bine cunoscut în lumea creștină *e rece și bate cu mâinile strânse dintr-o parte în alta tot ce atinge tresare nimic nu-l ține legat, dar el trage ca de-un cordon, negând tot ce-l separă obrajii's puhavi, limba scoasă și nu văd fisura aia prin care încearcă să iasă din uterul ce-și dizolvă pereții* da, bun spânzuratul tău, teodor aprecieri! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = . | Petru Teodor [04.Jun.09 10:07] |
| * într-adevăr o incursiune morbidă; e o explorare a emoțiilor personale; mulțumesc domnișoara/doamna MCM. * mulțumesc domnule TD.; aveți o privire bună asupra poeziei; finalul descrie absurdul acestei morți, ratarea ei; nu știu dacă am reușit să prind aceasta destul de bine aceasta. cu respect, pt. | |