| = Naturalism, versus tandrețe | George Ene [08.May.09 18:18] |
| E aici o alternanță incitantă de planuri, care-și urmează în crescendo. Poeta retrăiește clipele din Vamă, spre a le transfera în imaginar, ca apoi să-și cufunde partenerul în trăirile ei laborioase, devenind din scalvă stăpâna lui. Urmează reproșul, vizavi de aviditatea ei, ca femeie: „ți-e frică / nu cumva… / să te golesc / de goliciunea ta / și să te umplu / de mine” Începutul e magistral: „mă cuprinzi. / mă scurg / pe capota mașinii / picur / pe nisip / pe vârful pantofilor tăi / mă strângi în tine / îmi zdrobești vertebrele („de parca ai vrea / să mi te alipesti” – pot lipsi pentru că scad tensiunea expozeului)… să te hrănești din mine / să mă hrănesc cu tine”. După opinia mea toată scriitura e naturalism pur, dar un ism acceptabil, bine pus în ecuație poetică. Îmi place cum scrii, Iulia. Poate că dezvăluirile tale (aici scoaterea vălurilor) ar trebui făcute ceva mai elaborat, poate chiar mai tandru, mai gingaș, și nu abrupt, soldățește. Dar asta vine cu timpul. Cu simpatie. | |