| + Poem firesc, normal, se cere-un titlu | George Pașa [03.May.09 19:46] |
| Fiecare poet are spațiul său și încercarea de a-l forța să iasă din acesta este sortită eșecului. Chiar atunci când iese din sine (deși, nu-i așa, ieșirea este bine păzită), nu poate cânta decât pe aceleași instrumente vechi de când lumea. Formele sunt imuabile, harul poetic nu e altceva decât acela de a găsi intonația necesră. Observ, în creația autoarei, că atunci când emoțiile sunt mai puțin strunite (nu poți să-i ceri detașarea deplină) și versul se revarsă mai liber, mai puțin încorsetat în paradigme, mai aproape de povestea ființei, ca "un vin foarte scump/ pe care să-l bem neîncetat". Ce văd aici deosebit este faptul că a sosit momentul ieșirii din canoane autoimpuse, rămânând, sigur, minima autocenzură, astfel încât și experimentul poetic să fie unul reușit. Spun experiment, chiar dacă sunt convins, mai mult ca oricând, de autenticitatea trăirilor. E altceva, chiar dacă o altă fațetă a poliedrului spiritual. Reușita este și la nivel lexical, prin exploatarea unor alte contexte poetice. Felicitări, Carmen! | |
| = Carmen | Liviu-Ioan Muresan [03.May.09 21:08] |
| Poezia aceasta trece limita raționalului, se referă strict la trăire. Cititorul observă și apreciază. Nu citez nimic, multe sînt plăcute citirii aici, e un poem încărcat cu decoruri ce te poartă printre ele. Nu e prea încărcat, e doar atît cît să te țină legat de la un capăt la celălalt. Mi-a plăcut și mai aștept asemenea satisfacții. Cu prietenie, LIM. | |
| = cmm se povestește | Ioan-Mircea Popovici [03.May.09 21:40] |
| sunt femeia - poet port alge la gât și mi-e teamă de vulturi din oase curg mituri cu miros de pește uscat când am timp îmi pun capul plecat și văd gondolieri și poduri mărunte ............... cine a intrat o dată, va scrijeli zile și nopți să știe când moare și ce nume a purtat | |
| = reply | Carmen-Manuela Macelaru [03.May.09 22:01] |
| george, harul poetic il ai sau nu, eu recunosc cu tristete ca nu il am, imi place sa construiesc, sa inventez. poemul de fata e un turn babel, am pus caramizi, au murit sclavi pentru ridicarea lui, toata lumea ii stie povestea dar nimeni nu l-a vazut. multumesc pentru stea. LIM, da, trece limita de care vorbesti, ajunge intr-un teritoriu inamic, unde pentru a rezista, cuvintele se aduna toate la un loc, ca un banc de pesti. mircea, o sa razi, pielea aia de leu nu e a unui leu oarecare, ci a leului din Nemeea, algele sunt de la Marea Neagra, mai exact de la Costinesti si frica de vulturi o am prin analogie cu frica de inaltimi interioare. va multumesc si va mai astept mcm | |
| = CMM-"atmosferica" | Nache Mamier Angela [04.May.09 20:16] |
| definitii curajoase pentru rolul poetului,cel care ne vorbeste de toti si de toate;de sine si despre univers o anumita retorica adauga un tumult discret temei abordate "fara titlu,absurda" etc...)si decrispeaza atmosfera cu o( voita?) dispozitie sufleteasca mai putin morbida,aproape ludica ... | |
| = angela | Carmen-Manuela Macelaru [05.May.09 11:16] |
| curajoasa dar nu temerara este definitia, pana la urma fiecare ne credem poeti, eu am nerusinarea de a ma crede, plus ca si titlul poemului este vanitos, deci, sunt no comment:) multumesc si te mai astept mcm | |