Comentariile membrilor:

 =  Final stomatologic: "masele plombate", restul, cu adevarat "inventar" de....
Mihail Bocancea
[14.Apr.09 09:25]
"am mai zambit in memorie" zice poetul, eu am zambit in fata textului, care editeaza un fel de biografie "dintr-o lume virtuala pierduta" cu "inventarul" neincheiat.

 =  .
Laurențiu Ion
[13.Apr.09 16:22]
N-am socotit visele cu sau fără coșmaruri

 =  corectat
Alexandru Corneliu ENEA
[13.Apr.09 17:08]
laurentiu, multam frumos! mai am si altele cu scapari,ptr ca nu-mi place sa-mi recitesc scrierile (nu-mi mai plac).poate ma bagi in seama si-mi trimiti si alte comentarii, daca e cazul. cu prietenie.

 =  încă un popas pe lângă tine
Cozmescu Valentin
[14.Apr.09 12:22]
dragă alexandru, ți-am făcut, cu oarece indiscreție, un inventar dincolo de ăste cuvinte. și te-am descoperit cu multă indignare față de cele ce pățesc cuvintele prin site-ul agoniei românești. desigur, orice bun simț poate sesiza imediat stufărișul și buruiana care sufocă prea mult parcă poezia. desigur, este firesc gestul de revoltă, pe care l-am simțit pe pielea mea, însă puțin altfel. unul dintre motivele preumblării mele prin agonia.ro este simplul fapt că vroiam să întâlnesc niște oameni. prima impresie a fost șocantă și plină de dezamăgire: aproape totul se arată de o cordialitate jenantă și prea rar dădea-i peste cuvinte care să te încânte. vorba ta, doar o gașcă de aplaudici care își conferă reciproc niște identități slabe, de ocazie.
la început am fost și eu puțin cam virulent și fără menajamente. după vreo câteva schimburi de replici, în care am fost taxat fix ca un superficial, un mediocru, un băgător în seamă, un frustrat etc., mi-am dat seama că cel care a greșit în întâlnirea cu ei am fost de fapt eu. încercam să le spun niște povești pe care n-aveau cum să le recunoască. și-atunci m-am repliat către înțelepciunea și bunătatea mea și i-am luat "cu binișorul". desigur, nu am putut să le intru în jocul prea falselor "cordialități", dar le-am întins o "capcană". și dintr-o dată, așa cum ai pățit și tu, dacă nu mă înșel, m-au descoperit ca fiind un profund, un inspirat, cu oarece meșteșug al cuvintelor. iar capcana a fost una simplă: le-am "demontat" cuvintele în detaliu. ba chiar unul dintre poeții de serviciu al site-ului, după un comentariu de-al meu și-a retras poezia și comentariul de pe pagină.
multe dintre indignările tale sunt cât se poate de firești, dar trimit către o luptă în câmpul literar. iar orgoliul de breaslă al literaților te aruncă spre marginal, spre ignorare și chiar dispreț.
eu doar sunt uneori dezamăgit de ratarea unor întâlniri din cauza prea multei lecturi (le-am spus "lecturiști" - și poți vedea genul meu de revoltă, care este puțin altfel decât al tău).

 =  acomodare
Alexandru Corneliu ENEA
[14.Apr.09 16:02]
vali, este in obicei sa plangem la mormant strain, tragand cu coada ochiului la morga afisata de pretinsi elitisti, ne amuzam,daca mai avem samanta de umor si ne continuam joaca de-a viatza serioasa.motive de dezamagire sunt mereu la indemana, dar mentine-te jovial, iubeste-ti bucuria de a fi si invata sa porti masti,pentru acomodare la mediu.nu uita intrebarea retorica a demiurdului eminescian: si pentru cine vrei sa mori?! din pacate, trebuie sa-ti dau dreptate in tot ce ai scris. cu prietenie si sinceritate.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !