| = pentru andronescu stiutul | ciutura carmen luminita [12.Apr.09 15:03] |
| Evadarea ta se vede clar , foarte clar , in vers ai reusit sa te chemi din preumblari , ramai asa cum esti , un prometeu mai putin ranit si la fel de darnic, felicitari , virgil, din suflet ,L | |
| = lucid și ideatic | Plopeanu Petrache [12.Apr.09 15:58] |
| AVN, în ciuda celor spuse de tine, este evident că ai început să zbori! Poemul tău vrea să-ți dea un răspuns, îți spune că nu poți zbura pentru că "m-am deshămat de neființă" și drept urmare ești transformat într-o ființă prinsă de pământ, de stânca aceea a Caucazului hrănindu-te doar cu zborul păsării tale și nu chiar cu pasărea! Dar uneori să știi că ele, poemele, ne înșeală, au ele plăcerea să ne reamintească faptul că suntem de-ai pământului și nu avem nimic de-a face cu desprinderea. Nu-l crede și încearcă zborul tot mai înalt. Poți! Cu stimă pentru un poem lucid și ideatic PP | |
| = de nu :) | ștefan ciobanu [12.Apr.09 16:42] |
| imi place imbinarea poziei cu mitologicul. o strofa puternica /picioroange cu degete moarte subit tumefiate călcâie de aprig nemers aprind luna despuiată de ea cordonul ombilical merge până la soare/ sa ne citim cu bine | |
| = dă-mi și mie adresa Ei | Cozmescu Valentin [12.Apr.09 21:22] |
| poate i-a mai rămas niște Fericire prin buzunare. :) (și nu este deloc ironică chicoteala mea) dincolo de niște cuvinte cam "grele" pentru digestia unei fericiri ("cordonul ombilical", "tumefiate călcâi", "trupul la stânga la dreapta ego-ul", "Prometeu înlănțuit de un munte" - complicații cam prea elaborate pentru simplitatea fericirii care te cântă), toată povestea existenței tale îmbrățișată în aste versuri nu mă luminează, ci doar mă întristează puțin în partea de sus a umanității mele. deși te hrănești cu pasărea zborului tău, pari mult prea încurcat în niște dorințe și avânturi divine. zii merci că exiști, și lasă "de ce"-ul în seama nezborului (sau al filosofilor, dacă n-or fi prea ocupați cu alte metafizici) | |