| = La Mulți Ani! | Elena Malec [16.Jan.09 09:48] |
| celui sărbătorit în poezie.Lipsește desertul. O salată de fructe, fantezia șefului bucătar era un final exotic pe o poezie ca asta, ruptă dintr-o cafenea, bistro parizian.Imi place, păcat că erai gol și trist.Ce să zic, te prinde, doar că trădează amărăciune și nu umor.Poți încerca să mergi pe ideea de aici și în alte snapshots de viață citadină.Merită explorat acest unghi. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [16.Jan.09 10:05] |
| poemul e frumos, cred ca unul din cele mai reusite. pare scris direct cu mana pe hartie, fara niciun instrument ajutator, adica direct din sange. cel mai mult mi-a placut:m-am simtit intuneric/ poate de aceea am aprins o lumanare. cat despre final cred ca e putin cam fortat, ma refer la ultimul vers, serios fa ceva, prea e brusca trezirea. macar o lamaie intr-un pahar cu gin, glumesc evident. poti elimina versul si atat. mcm | |
| = Restaurantul ca un porc afumat... | liviu gradinariu [16.Jan.09 10:12] |
| Oare restaurantul e porcul afumat în care tu ca o boabă înecăcioasa de piper pentru ei ai vrut să dai puțin gust?Dacă nu ești ca ei vei fi idiotul lui Dostoievski din romanul cu același nume...frumoasă idee ...cu porcul mistreț suna mai nobil.Fii bine+cuvântat în noul an...cu creativitate,,,înțelepciune si de ce nu cu un debut!!!Până la o nouă recitire ocolește fumul și caută lumina cea de sus care te va înfrumuseța,lumina,,,lumină,,,,mai multă lumină,,,ok? | |
| = părere | Dana Banu [16.Jan.09 10:29] |
| text strâns, idee bine redată, se observă știința scrisului și mai ales asumarea cuvintelor, reușește să transmită într-o formă limpede, nealterată, mesajul mi-a plăcut | |
| = a doua lectură | Elena Malec [16.Jan.09 21:09] |
| Tedi, revin la poema ta și promit să fiu serioasă, (efectul hilar produs de prima lectură s-a disipat) Un titlu ca un anunț la matrimoniale, citește: capricorn, nefumător, poate fi interpretat și ca o ironie, un alt poet, născut a doua zi după aniversarea lui Eminescu și care spre deosebire de el, e nefumător.Deci o introducere în ironic din titlu.Urmează apoi tonul grav, un alt geniu pustiu, bântuit de singurătate, gol, neant, dar umanitar, nu mizantrop, își dă și haina de pe el săracului. De aici sari, treci sau intri în anedoctic, atmosfera restaurantului, bine creionată de altfel, imagine intensă, dar trivială, în cert contrast cu adâncimile deschiderii poemei;pentru a încheia pe un ton hilar cu bobul de piper, final care, de fapt, e cinic, sarcastic și mă întreb de ce. În totaliatea o poemă care șochează în mod inteligent, dar și deruntant pentru receptor. Sau cel puțin asta a fost recepția mea. E un gen interesant și cum spuneam poate fi explorat în multe sensuri la nivelul limbii și conținutului. | |
| = . | Vasile Munteanu [17.Jan.09 08:05] |
| Elena: ziua de azi nu contează, ci numai ziua de ieri; și, uneori, sărbătoriții sunt mai importanți decât sărbătorirea; pentru că, deseori, oamenii știu a chefui (chiar și din cuvânt, nu numai din pahară), dar nu știu a sărbători; mulțumesc (re)venirii tale. Carmen: crede-mă, fără condiment nu se poate; parafrazându-te, citește-l așa cum e și atât; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. Liviu: desigur, nu restaurantul; întorcând sensurile către genialul prozator adus în discuție de tine, aș spune că, de fapt, nu restaurantul gării, nici gara, ci țara e o locomtivă cu aburi, care, într-o bună zi, își va urca chiar și roțile în sine (așa, ca și cum s-ar întoarce pe dos...), și va căra pufnind retrograd pe unii în străinătate, pe alții la muzeu; mulțumesc pentru lectură. Dana: dacă mesajul a ajuns, e bine; sunt doar cuvintele zilei care urmează; și sila de cuvintele, multele cuvinte ale zilei care contează; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |