| + comentariu lung-pre(a)lung | Dana Banu [25.Nov.08 16:01] |
| pentru mine e destul de greu uneori să mă conformez regulilor casei și să dau cu comentariul steluțar elaborat, frezat și ferchezuit în poeziile prietenilor, pe de altă parte asta ar însemna să nu mai comentez și înstelez never poeziile care îmi plac și asta doar pentru că autorul mi-e cunoscut deci iată-mă cu stea aici, enervant momentul acesta al conceperii comentariului, dacă ar fi după mine ți-aș spune doar că mi-a plăcut poezia, nu mi-am pierdut timpul citind aici, salut, reverențe, să ne citim cu bine, ai grijă de tine iartă deci, emiliane, gestul de a mă juca aici de-a dana banu-criticul literar cu un picior în Sărindar și altul în virtual care nu sunt, nu am nicio șansă și nici nu am de gând să devin vreodată în viața aceasta a vieții mele, amin dar vine băiatu' încheiat cât de cât regulamentar la toți nasturii paltonului-manta de combatant agonist și spune așa: emilian cel pal are forță și știe ce spune, emilian cel pal scrie poezie cu impact, are ștaif, glanț și sânge în cuvintele lui, adică poezia lui chiar trăiește nu doar supraviețuiește, nu are nevoie de resuscitări(nici chiar de înstelări), autobiografismul lui nu e nici diluat nici miorlăit, scrie de parcă noi am fi stat lângă el și i-am fi spus cum și cât să-și drămuiască vorbele(fii atent aici, că danul tocmai ți-a plasat un compliment, știu de la mine, cel mai mare și mai adevărat compliment e să-ți vină un cititor și să-ți spună: "mă omule, aș fi vrut să scriu io versurile astea" pe lângă o asemenea vorbă criticii ăia cititori în zodii momentane sunt praf, pulbere, nisip etc) poezia aceasta pare scrisă și rescrisă cu atenție, cu migală, cu sufletu' întreg la vedere pe masă, are o jucăușenie tragică, imagini care dovedesc că autorul stăpânește dezinhibarea proprie poeților pentru care inspirația e prieten de drum lung, un stil personal și ușor de recunoscut, "găselnițe" ce nu-s căutate, nu-s făcături minutarde, cuceritor acel "o" din versul "ca piatra unui mormînt în care o fost coborît de curînd"(hmm, sper să nu fie vorba de un typo:)) o emoție a spunerii și a mesajului care îmbracă desăvârșit cititorul(când spun cititor mă gândesc doar la mine, știi că nu mă urc never pe masă ca să plasez cu ton grav și strănutat păreri categorice), o poezie care rezistă, cred eu, pentru că are versuri ce pot fi reținute, pentru că are o expresivitate a ei și mai ales o ținută elegantă, rafinată și naturală în același timp cam atât, asta-i părerea mea de simplu cititor al poeziei tale de aici salut îți spune simplu dana banu | |
| = neavând responsabilitatea argumentelor... | Victor Potra [25.Nov.08 16:42] |
| ... și din păcate nici timpul, de data asta, să mă lăfăi într-o poezie atât de generoasă, mă mulțumesc să spun că azi mi-am luat gura de oxigen de la tine, pot să bag capul la fund din nou :) Punctul de reper: "[...] strada se ține scai de mine pentru că dacă n-ar mai fi pașii mei s-ar duce în locul unde ajung străzile cînd nu le mai străbate nimeni" Restul zilei de azi am hotărât să fiu stradă. V. | |
| = re | emilian valeriu pal [25.Nov.08 17:25] |
| Dana, gestul tau conteaza cu atit mai mult cu cit stiu ca iti asumi parerea personala si, de regula, esti corecta, fara a fi incadrata intr-o gasca de comentatori. Si mai stiu ca nu esti generoasa in aprecieri, de aceea, gestul tau de a concepe comentariul care sa justifice steaua il apreciez de doua ori mai mult. Si ai dreptate, prefer si eu parerile de gen "versurile astea as fi vrut sa le scriu eu". Spuneai odata ca unii comenteaza, altii doar scriu:). Multam fain inca o data si ne vedem cind ne recitim. Victor, ai facut o alegere buna. Nu zic ca trebuia sa lasi naibii responsabilitatea argumentelor, dar cred ca daca am transmis ceva e bine. Asa ca ai ales bine sa fii strada. Multumesc si tie. | |