| = . | Alberto M. Popesco [27.Oct.08 22:27] |
| lipsesc toate, absolut toate, diacriticele. în rest nu remarc decât un ”tragism de tastatură” dacă pot să-i spun așa. destul de amical | |
| = . | Laurentiu Ion [27.Oct.08 21:36] |
| o sublimă încercare de a transcende, respectiv de a depăși limitele cunoașterii experimentale, ale realității perceptibile, având nu cauze exterioare, ci un impuls interior de a ajunge la chiar esența lucrurilor, de a realiza ceea ce nimeni, niciodată n-a mai putut. se respectă și proporțiile printre acele spații siderale. tema este aceeași, marea urmă, amprenta care te definește în totalitate. | |
| = noemi, da | Cornel Ștefan Ghica [27.Oct.08 21:46] |
| (pare) o poezie gândit-scrisă pentru o minte sefeistă-inginerească-metodistă, nu pentru una, așa cum e a mea, patinatoare-derapajistă. e o poezie care necesită (mă gândesc) și-un manual de utilizare. glumeam. sigur, mi-o plăcut și "cele mari, onctuoasele" și "orbii cei mici, liliecii" și frumoasa "maștera lor, inoroaga" ,sună de parcă-i poesis frank Herbert. dar tot nu-mi dă pacea necesară acel "tot mai nimeni". de meditat, totuși, în "fanta rămasă din aer, rănită". frumos. cu stimă, Cornel Ghica | |
| = părere | Liviu Nanu [27.Oct.08 22:06] |
| E un poem pe care l-am citit (și recitit) și nu știu de ce m-a dus cu gîndul la Bolero. Mă refer la ritm, eu așa am văzut. Și mi-a plăcut. | |
| = mie-mi pare mai degrabă invocație Phoenix gen Foarță | Anghel Pop [27.Oct.08 22:56] |
| cred că mergea încadrat la "ghicitori de șezătoare": "două-au icnit, două-au sleit, ghici micoză ce-i?" "contradanțuri, maștera, legion, șerpește, inoroaga"... așa-mi vorbea bunica pe la 12 anișori aș fi preferat totuși un story mai coagulat, fie el și basm reloaded, cybersnoavă, matrix cu tâlc, feeduri de șagă poate că androida noastră preferată ne supune cerebelul la grele cazne, lăsându-ne perplecși și neutralizați de mult scormonit în cele înțelesuri ale grelelor eresuri din balada asta "de dragoste" eu, încaltea, gândescu-mă că dragostea e hăt colo în "strâmtorile cărnii", taman până-n "fanta rănită" de atâta "sleire" | |
| = A albert | noemi kronstadt [27.Oct.08 23:09] |
| mintea mea capata reflexe stralucitoare in contact cu a ta, iata unul aproape tragic reverenta speciala, albert...:) | |
| = L laurentiu | noemi kronstadt [28.Oct.08 00:50] |
| e transcendere, dar in chiar carnea celor duse.nu se poate altfel, aici ascutita e lumina din fanta ta, laurentiu | |
| = noemi | carmen nicoara [28.Oct.08 00:59] |
| mie una îmi sună a ciclu de existențe a samsara avataruri care se succed unul după altul în interiorul ei o transformare a femeii pe parcursul iubirii "onctuoasele, mironosițele colții de gheață, treimea. lucitoarele. luxuriantele cele șerpești urieșele, straniile și inoroaga" iar nobila retezată la urmă de inoroaga însăși toate suferă și cad numai nobila nu nobila este cea care le salvează și le duce în nirvana am făcut eu virusul antivirusul adică oranj și l-am dus în tibet poemul ghicitoare e magic se îmbracă după cum vede cititorul plăcută ascundere în modernitate cu vorbe din bătrâni cu admirație cn | |
| = Un sens real e singura cadere/ In virtualul drum catre putere | florian abel [28.Oct.08 06:11] |
| In urma cu 10 ani discutam cu un prieten despre posibilitatea napadirii in lume a poeziei SF. Si daca ar fi, cum ar trebui sa sune? O descriere versificata a unei lumi supertehnologizate? Sau o revarsare de stari cyber, definite de un limbaj superanchistat? Intre timp prietenul meu a plecat nepermis de repede spre alte nestiuturi, iar eu nu am mai gandit la asta pana acum, cind ma vad pus in fata a ceea ce incercam sa ne imaginam atunci. Daca trebuie sa existe o poezie science-cyber-fantastico, atunci, Noemi, tu esti pioniera acesteia, si, chiar daca te vei lovi de critici negative cat cuprinde spatiul virtual, si de ironii continue, nu renunta. Esti cea mai buna pentru munca asta ingrata, asta ti-o spune un om care uraste cu toate cipurile lui biologice calculatorul, dar care ii recunoaste spasit nenorocita de necesitate. Observ o influienta a multor filme care imbina curbele spatiale cu bucla temporala, amestecul de mistic cu virtual tehnologic generator de dramatism si mister, te vei detasa de asta in curand, lumea noastra reala are atatea nesfarsite drumuri, cea virtuala are o infinitate in plus. Ma insel>? spune-mi ! | |
| = Charta Sexima | Victor Potra [28.Oct.08 07:24] |
| Cum se iubește? Cum ascunzi, prețiosul, în lumea devoratoare, când trăirea aceea strigă după libertate? Nu este o scriere sf. Lumea este sf. Prin contrast, umanul ne apare ca o invenție. Deci, cum se iubește? Trăirile mele, dintru aici, sunt, de această dată, doar ale mele. Voi spune doar atât: Noemi dă o Chartă, care re-ființează sexul, carnalul, senzualul, ca rădăcină a umanității noastre. Suntem atât de orbiți de mirajul apariției noastre, încât uităm că apărem dintru. Pasionalul merita o restaurare. A primit o naștere. Și o ofrandă. Charta Sexima, te las în mine, acum aștept... | |
| = C cornel | noemi kronstadt [28.Oct.08 09:27] |
| pace nu e aici, ci exterminare, de la sfarsit, la sfarsit. si da, este manualitate metodica si ura geometrica | |
| = L liviu | noemi kronstadt [28.Oct.08 12:14] |
| daca-l simti descolacindu-se de jos in sus, de la dulce piano, spre forte taios, da.,e un bolero serpesc vezi muzica pentru ca ea este in miez, dupa caderea carnii, ea nu se taie. ai retina sonica uimitoare, liviu | |
| = A anghel | noemi kronstadt [28.Oct.08 13:28] |
| sub lingua, poti fi contemporan si cu babbage, si cu bosonii higgs, si cu imparatul -zeu, si cu bunica ta.era androida, bunica ta? e despre carne, dar nu de pe oasele mele, e inchegat, desi despre dez-inchegare, iar cheagul e sub degetele tale, deopotriva. fractalissimul meu preferat, unde-i dragostea? ma intrebi tu, citind fix in ce-am taiat, nu in ce-am tacut | |
| + Antivirus | Călin Sămărghițan [28.Oct.08 14:26] |
| Două voci deschid cortina. Doar e jumătate de carne și jumătate de fier, nu? Una mârâie, cealaltă vrea ca odată și odată să taie. Să strângă și să taie așa cum strângi și tai sfoara unui pachet, de parcă ar intra în carne, pe care îl trimiți departe. Curierul e deja la ușă. Deci, cortina. Cea care tace, a vorbit. Cea care pleacă mereu, vine. Cea care doar trece, stă o clipă. "S-ar opri doar să discute cu tine/ despre schimbări planetare". Deci e ceva important. Cea care doar privește și numai suspină uneori cu o mână de vorbe, a ieșit să spună ceva. Cea nobilă. Să spună ceva celor mari și onctuoase, mironosițelor, celor cu colți de gheață care abia așteaptă să muște, lucitoarelor, luxuriantelor. Vorbărețelor, șerpeștelor, încolăcitoarelor. Urieșelor, straniilor, liliecilor mici. Uzurpatoarelor. Toți, legiuni. Uitați-vă cum stăm, privind, în jurul inoroagei! Nu e propriuzis o poezie, e o hartă labirint. A cui? A mea, a ta, a noastră. A ei. Un labirint malițios, desigur. O hartă strategică. Un bestiariu. Dar aici nimeni nu e dușmanul nimănui. Toți sunt străini. A construit un antivirus și acum i-a dat drumul în rețea pentru cei fără de firewall. Pentru cine nu e înconjurat de ziduri de foc. Ați înțeles: pentru ea. Da, și-a scris propriul antivirus. Iar asta deoarece e furioasă pe cuvintele limbii, pe orice dans, pe orice voltă, pe toate lucrurile acestea care sunt, de fapt, ale ei, dar i le iau alții. Pe legiunile care se aruncă și i le sfâșie între ele, ca fiind ale lor. Legiunile urlă, vociferează, se foiesc, mușuroiesc. Întind mâna. Cea nobilă nu. Ea tace cuminte. Până acum când "se apără" în sfârșit. Unele-au ”icnit”, altele-au ”sleit”. Ați văzut, unele poartă chiar ”franjuri de argint”. Alții au făcut-o în fel și chip. Legiunile se mișcă, sporovăiesc, își iau lucruri care nu sunt ale lor. Ea le privește cu priviri de sticlă. Ea rămâne cu ”cojile cărnii” și cu ”strâmtorile ei”, ”a căzut scurt, retezată”. Un cuțit nevăzut taie peste tot împrejur, orbește. Se urăște dulce pentru asta. Ea e o ”fantă rănită, în aer”. Suferă, căci e de carne, iar acum își sacrifică teama. Ea urăște legiunile acestea, care au făcut-o să fie ”tot mai nimeni”, dar ea se urăște cel mai mult pe sine. Cu stil. ”Acum spune-i” e îndemnul primei din cele două voci, care, se pare, a biruit până la urmă. Și atunci ea i-a spus. Adică nu, pardon, i-a desenat o hartă. Dar știe, să nu-mi spuneți că nu știe! Cum ce? Că toate sunt ale ei. | |
| = tot mai nimeni | angela spinei [28.Oct.08 14:43] |
| toate cojile cărnii și strâmtorile ei este un miez al miezului si nici o mironosita din lume nu poate traversa acest rau al corpului si doar inoroaga stie ca libertatea e un antivirus al stramtorii din noi Plato lives Plato dies cu respect as | |
| = ante portas | Adrian Firica [29.Oct.08 13:16] |
| “-(încă mă văd printre dinți) /... -(strânge și taie) / ... -(acum spune-i)” antivirus captivus. unele versuri sunt medicament! | |
| = C, F,V ,A , A,carmen, florian, victor, angela, adrian | noemi kronstadt [29.Oct.08 14:20] |
| ati venit, ati privit, ascultat, adulmecat, atins, palpat, masurat, radiestetizat.vi s-ar fi cuvenit sa va vorbesc fiecaruia in parte, dar cazusera si lucitoarele si straniile si coltii de gheata, cu treimea lor.dulcile pierisera primele, precum am spus de jos in sus, asa cum trebuie citit.m-am vazut cum ma vedeti, am adulmecat si eu retina voastra intoarsa, deopotriva.tu ai smuls femeia din ce nu se arata niciodata, angela, iar tu, carmen, ai urcat in dyana yoga, unde ea danseaza deseori.the cybertronic purgatory l-ai descoperit tu, florian, fix in ceea ce anghel vazuse un anacronic si indezirabil vintage.precum am mai spus, sunt contemporana cu limba romana, fara discriminari.o charta, probabil, victor, dar cu atat de putin erotism, incat nici macar ele, onctuoasele, n-au mai ramas din el, in poem.firica, indragostit de persona, cum altfel, o citeaza terapeutic, antiviral si echilibristic, ramanand bleauca la porti, cu mana streasina si ochiul falfaind. si toti v-ati uitat dupa ea, dragostea, nu-i asa? | |
| = povestea vorbei pentru tine, calin | noemi kronstadt [30.Oct.08 10:18] |
| pentru ca le urasc ele inca nu, pe mine.le urasc pentru ca seduc, mistifica, mesmerizeaza, jinduiesc, calcineaza, ticalosesc, edifica, vrajesc, sodomizeaza, flageleaza, pustiesc.pentru ca fac din noi stapani, de capul lor, dupa pofta noastra.si noi le suntem complici cu naturaletea cu care retina vede si stiletulloveste.si dincolo sunt altele, deopotriva, punctuatia divina.si, uneori, trebuie sa ne intrebam cat, unde, daca suntem noi, fara ele, ori suntem prinsi, fara scapare. si daca dragostea nu este in primul rand a lor, intre ele, iar noi dusi de mana si asezati frumos, ca la spectacol. iti multumesc ca nu te-ai speriat, calin.uneori, doare,dar trebuie sa stii intotdeauna daca dori tu sau dor ele. | |
| = o privire promisa si atenta, din afara..... | cornel marginean [21.Dec.08 15:11] |
| am citit scrierile tale: sunt cinci demonstratii: textele 1 si 2 sunt despre puterea tezei si a antitezei, la tine textul 3, demonstratia productiei de idei ( cea mai valoroasa) textul 4, demonstratia ermetismului proclamat in toate modurile textul 5, demonstratia oboselii si a plictisului mi-au placut textele dar nu este inca aceea lumina …. Atunci: am citit si cateva comentarii scrise de tine aici, in comentarii este demonstratia fortei tale adevarate, de parca doar in conexiune esti la o alta ,, turatie,, nu mai insist, doar mai spun ca demonstratia, voita sau nu, la fel invataturii gheiselor ;), face parte din ceea ce areti in afara ( chiar spui la textul 2 ) cu prietenie | |
| = cheating the polygraph | noemi kronstadt [21.Dec.08 23:25] |
| ati identificat corect cinci demonstratii din noua.reductio ad absurdum si ad hominem sunt chiar aproape. doua corectii: nu plictis, ci scepticism bine temperat , c'est autre chose la... a doua, e in cutia de viteze gratioasa reverenta, domnule marginean... | |
| = despre a sasea demonstratie... | cornel marginean [22.Dec.08 20:56] |
| Asa politete se rasfrange obligatoriu intr-un raspuns complementar comentariului de ieri. Am recitit acum textul tau, cel de mai jos, pus repede probabil in pagina, dar ,,stralucitor,,. Ma refer la lumina. Aici ai facut o a sasea demonstratie .... ,,-dati-mi doua mere, va rog, zise poetul dan mihut vanzatoarei de la buticul din intersectie -de care, domnu'?, raspunse ea, lenevos, cu ochiul drept inca lipit de poza de la pagina 12, "practic in bucatarie" -doua mari, frumoase, rosii si bine coapte sa fie...stiti, am gastrita... -alea rosii sunt mici , alea mari sunt verzi, iar alea coapte si frumoase s-au terminat.si erau galbene.altceva mai vreti? -mda, pere aveti? -avem, una .v-o cantaresc? -una? una nu-mi ajunge... -nu? da'cate vreti, de fapt? -pai, doua...chiar nu mai gasiti inca una?va rog.... -pai, nu, ca tocmai am luat eu una si am muscat din ea.dar pot sa va dau marul meu, e mare, rosu si frumos si n-am apucat sa musc .vi le cantaresc? -mmhhrrhhmm, zise poetul dan mihut, scanand combinatia...nu, merci -da' de ce, ca e mari, e coapte si dau frumos in fructiera -nu, merci, repeta demn poetul, cu ochiul mintii lipit cu incapatanare de modelul ideal.scuzati de deranj, saru'mana... -nu face nimic...auziti, domnu? nu vreti un borcan de marmelada? are de toate si va iese mai ieftin.vi-l impachetez? ,, cu prietenie | |
| = proto.cyber | Mihai Constantin [27.Jan.09 22:39] |
| acum de-abia te citesc, mi se pare bestial cum scrii :) și înțeleg cu prisosință comm-ul tău de la txt-ul meu "nu-i lăsa să te transforme într-un poet agonic". f fain poem, incredibilă prozodia. | |
| = Quake 5 | Victor Potra [27.Jan.09 22:50] |
| Hi, hi, hi, încă un novice a găsit calea inițierii negative. Cum reușești tu, Noemi, să-i îndemni să facă un lucru și apoi să-i corupi să facă exact pe dos... Daaaa... Ai nevoie de o demolare sistematică... Sunt ocupat încă vreo două-trei săptămâni, după care mă reapuc de scrierile anomice. Era la rând "unghia Noemică", nu ?... Sper că nu te superi că te abordez ca pe un joc de computer lăsat neterminat, nu? Lilă | |
| = X-Factor | noemi kronstadt [28.Jan.09 23:28] |
| merci, mihai constantin.proto cybertronic beast, adica? candida vergina zvacneste de nerabdare in forul ei subteran.care subteran zvacneste si el, obedient,cu tot cu casa scarilor.cam de 8.3. | |
| = O cyborg-deghizare discursivă apodictică | Dragoș Vișan [27.Apr.10 00:23] |
| Poemul are o discursivitate clonată cu incontinență verbală. Un jet din scobiri printre dinți care se revarsă în versuri memorabile precum "contradanțurile, volta; cu / toate cojile cărnii și strâmtorile ei ....", "cele mari, onctuoasele, după. mironosițele triste și seci. / colții de gheață, treimea. lucitoarele. luxuriantele și / franjurii lor de argint. cele șerpești zvârcoliră sălbatic". O luxuriantă și ascuțită pendulare de la imaginar înspre real, cu sfidarea logicii obișnuite a receptării. Un om fără exercițiu artistic se poate cyborghiza ori deghiza într-o marionetă foarte ghidușă. Un hormon ieșit din coloana sa este în stare de multe glume proaste, de tipul celor apriliene. Kronsadt s-a numit și orașul Stalin. Acum jumătate de veac. A mai rămas ceva din el. Efigia tipului de om nou, constructorul socialismului - din poza de mai sus. | |
| = despre tartrul dogmatic si euharistia d-lui visan | noemi kronstadt [29.Apr.10 19:55] |
| imi place ideea detartrajului existential cu ansa vibratila a de-semnificarii (ah, presupun ca nu la scobitori te-ai referit, nu?), dar ma mahneste gafa cu hormonul iesit din coloana ( e un virus laringian, de fapt) si jur pe bateria mea solara ca nu inteleg point-ul cu kominternul, desi omul nou, da. | |
| = retezat /rănit | Anni- Lorei Mainka [19.Aug.10 04:50] |
| homeopatice cuvinte, mi-au strepezit gindirea m-au trezit ca sa spun asa chit ca somnul tragea din rasputeri un poem ca un scut invizibil | |