| = părere | Anghel Pop [22.Oct.08 19:07] |
| "îmi deschid sternul ușor ca și cum ai deschide lada de zestre-a bunicii" îmi pare cam lung și se repetă inutil "deschide" cum ar fi "îmi deschid sternul ca pe lada de zestre-a bunicii"? typo: "o se le" "spre galapagosul coapselor tale" frumoasă idee, cam greu de recitat dacă îți reciți poeziile simți multe poticniri din astea cum ar fi: "spre coapsa ta galapagos" "spre galapagosul coapsei" în prima strofă mi s-a părut ciudat versul cu rucsacul: păsări cu rucsac... bizar! la pasajul cu "dacă"... parcă sunt cam mulți "dacă" :) la final treci de la "farul mașinii" (deci noapte) la "ziua asta" schimbarea de decor e cam bruscă poemul mi se pare reușit, de la descrierea orașului noctambul, cu sinucigași timizi, anamneza ex-iubitei cu sâni florali, la tacticoasele țestoase mărșăluind spre un galapagos intangibil, culminând cu singurătatea animalului lovit pe șosea simt forță în ultimele tale poeme, e bine că reușești să păstrezi cadența te citesc cu plăcere | |
| = comuniune cu singurătatea | Plopeanu Petrache [22.Oct.08 20:25] |
| Problema Emilian este că, a rămas singur, păsările au plecat, iar gândul la ea este tot îndepărtat de el. Mă întreb dacă există soluții la singurătate, se pare că da, prin raportarea la orice ca la tine și ca la cel pe care-l vrei lângă tine, la urma urmei toate se găsesc într-o comuniune perpetuă Amical PP | |
| = raspunsuri | emilian valeriu pal [23.Oct.08 10:11] |
| Anghel, indreptatite si aplicate obiectiile tale. Conteaza mult pararea ta. Multumesc de lectura. Petrache Plopeanu, frumos spus comuniune cu singuratatea, multumesc de semn. | |
| = ... | Silvia Bitere [23.Oct.08 14:28] |
| mi-a plăcut în mod deosebit versul "jaluzelele se ridică și oamenii se aruncă pe geamuri timizi" și "mai zâmbesc, mai tac, mai fac pe farul unei mașini lovind un animal pe șosea" Cam astea mi-au mers mie turnate. Adică să zicem că primul vers remarcat de mine la tine, mai sus, este pantoful iar cel de-al doi-lea vers, șiretul. Cu plăcerea cititului pe substraturi, te mai citesc, bine? S-via | |
| = Du und ich getrennt von der Entfernung und den Gefuehlen | Monica P. [12.Nov.08 12:05] |
| mi-a lasat un gust dulce-amarui poezia ta. pe deoparte ajungi la o anumita maturitate, sau o aparenta a acesteia( "o se le conduc la gara primului zbor-așa cum făcea mama o să le aranjez penele și-o să le pun în rucsac ceva de mîncare o să le dau sfaturi despre cum să-și facă cv-uri acolo patronii sînt nemiloși nu-i prea interesează ce premii ce diplome"). pe de alta parte "între timp eu mă gîndesc înfășurat în inimă ca victima unei explozii într-un izolator termic dacă te-ai lăsat de fumat" dovedeste ca inima nu poate fi matura niciodata. pur si simplu simte acea explozie chiar si dupa ce urma de fum a disparut, adica nu se poate resemna. acest lucru este accentuat mai ales de "euaici tulanorddeceamaiapropiatăbanchiză". ador versul "dacă mai umbli noaptea pe străzi hrănind felinare cu forme chipuri și linii frînte", l-am tot recitit. dulce exprimarea ta , amara emotia desprinsa din versuri. | |
| = monica | emilian valeriu pal [12.Nov.08 12:38] |
| Multumesc de semn si interpetare. | |