| = cercul ca forma perfecta | angela spinei [17.Oct.08 08:33] |
partea asta o simt: trebuie să aleg între un craniu frumos și o viață scârboasă te iubesc în cerc punct lângă punct îmi construiesc abstinența si apreciez cerul a umblat desculț prin ploaia asta imaculată ieri si cum ai reusit sa simbolizezi baladele de pe frunte drag angela | |
| = Silvia, | heghedus camelia [17.Oct.08 09:22] |
| mi-a plăcut detașarea de propria greutate și tonul jucăuș descriind adâncimi de ape. că drept a grăit Eliot: “poezia nu e o descătușare a emoției ci o desprindere de emoție; nu este exprimarea personalității, ci o desprindere de personalitate. dar, bineînțeles, numai cel ce are personalitate și emoție știe ce înseamnă să vrei să te desprinzi de ele”. I, undeva în adânc și ascuns, sunt o partizană învechită a rimelor care, precum aici, se găsesc unele pe altele. personala-poezie pare scrisă dintr-o suflare ca o piatră de moară ce-ar putea fi încă puțin rotunjită să se înscrie în cerc. un ex. ar fi nuanța sonoră a cuvântului variat. poate ar fi interesant, nu necesar, ca versul să se termine în conținut. al doilea vers îmi place să-l citesc fără format. în fine, astea sunt chestiuni subiective. adevărul e că mâna de scris are vioiciune și asta contează, restul ține doar de exercițiu. (p.s. într-o regăsire cromatică nebună?) | |
| = re re | Silvia Goteanschii [17.Oct.08 10:11] |
| Cercul ca formă perfectă, ai simțit frumos eleganța cercului, multumesc Angela! Da, Camelia, de exercițiu mai am mare nevoie. Mă bucură semnul tău. vă aștept în partizanat! | |
| = silvia | Carmen-Manuela Macelaru [17.Oct.08 10:24] |
| te iubesc in cerc, fara iesire, aceleasi dimineti, acelasi drum, mereu si mereu, cam aici cred ca e ideea, o neputinta voita de anu iesi din mersul firesc, cerc. cerul descult parca am mai citit pe undeva. mi-a placut:simt o stare de descătușare la tine în tălpi apoi:am să-ți scriu pe frunte balade am să respir obosită pe pieptul tău îmi vei simți suflarea piatră de moară mcm | |
| = silvia silvae | carmen nicoara [17.Oct.08 11:25] |
| "mă dezbrac în punctul tău fix de visele toate" tu centrul universului în care mă regăsesc, o stare de a fi în tine care mă eliberează de demonii carnali, de transformări onirice... trăirea iubirii pe un plan imaginar bate viața, atinge perfecțiunea ciclică un poem al lacrimii perfecte, asumată liric "am să-ți scriu pe frunte balade" și vital "am să respir obosită pe pieptul tău" durerea și desăvârșirea afectivă sunt punctele care trasează lumea interioară, un cerc pe care nimeni și nimic nu-l mistuie "punct lângă punct îmi construiesc abstinența" mă duce gândul la poe și la annabell lee, la muzica lui nick cave cu plăcerea lecturii, cn ps nick cave-weeping song http://www.youtube.com/watch?v=lsOBpDkwBtM | |
| = uite | Ecaterina Bargan [17.Oct.08 11:32] |
| un poem care te pune realmente in valoare, un poem dezbrăcat de orice patetisme și surplusuri. simpla emoție văzută în imagini într-un timp sau altul, adunat, așa, grămadă într-o poezie pe măsură. frumos. | |
| = Cercul in iubire - perfectiune, simetrie, ciclicitate | razvan rachieriu [17.Oct.08 11:53] |
| Cercul în iubire poate simboliza perfecțiunea, simetria sau ciclicitatea, fiindcă se revine în același punct de unde ai plecat. Stările iubirii sunt ca “suprafața unei ape”, pot fi tulburate de o simplă piatră și se multiplică în unde concentrice, acaparând ființa. Dintre toate figurile geometrice, poeziei i se potrivește cercul. | |
| = da, te iubesc în cerc... | Teodor Dume [17.Oct.08 12:22] |
| interesant și adânc text. și un discurs atent de o lejeritate aparte apreciez întregul "cerul a umblat desculț prin ploaia asta imaculată ieri te-am găsit mort în sicriul tău de apă de rău am să-ți scriu pe frunte balade am să respir obosită pe pieptul tău îmi vei simți suflarea piatră de moară" cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Sincere MULTUMESC-URI | Silvia Goteanschii [17.Oct.08 17:55] |
| MCM, Carmen N., Ecaterina B., Răzvan R., Teodor D. - vă sunt profund recunoscătoare pentru aceste cuvinte luminoase care îmi bucură sufletul. Sunt fericită că am putut câștiga simpatia dumneavoastră, mă voi strădui să nu vă dezamăgesc, ci să vă bucur cu versuri care să vă bucure ochiul! | |
| = felicitari | Mahmoud Djamal [17.Oct.08 19:16] |
| rareori mi se intampla sa spun braaaaaaaaaaaaaavo ai reusit un poem adevarat mai ales dupa ce l-ai prelucrat putin. cu toata stima te felicit | |
| = re Mahmoud | Silvia Goteanschii [17.Oct.08 20:06] |
| Mahmoud Djamal, multumesc mult pentru acest braaaaaaaaaaaaaaavo ! se vede că e din sulfet! Ce nu înțeleg: poemul acesta nu a fost prelucrat, a fost postat în formă primară. | |
| = pentru mine. | Plopeanu Petrache [17.Oct.08 21:32] |
| Am trecut repede peste toate celelalte comentarii, ca nu cumva să fiu influențat de ele. E o culoare plăcută în poem, iar undele apei aruncă toate temerile că s-ar putea să nu existe de fapt nimic, acolo la punctul acela fix, căci el mă așteaptă în oscilația nemuririi pe care o numim moarte. Îmi place poemul tău pentru că mă face capabil să scriu despre mine pornind de la el. Altfel n-ar avea nici un rost, iar pentru asta îți mulțumesc. Pentru mine e bun!! Cu stimă și voi reveni PP | |
| = re PP | Silvia Goteanschii [18.Oct.08 19:17] |
| Plopeanu Petrache, sper să ajungem cu toții cât mai târziu în punctul acela fix, nemurirea să ne aștepte, noi mai avem nevoie de timp pentru a scri în continuare punct lângă punct. Multumesc! | |
| = Oare, | Manolescu Gorun [18.Oct.08 21:36] |
| nu simti, Silvia, ca "centrul" e punctul in care poti fi si "inauntru" si "inafara"? Si atunci nu ma "trebuie sa alegi". | |
| = re MG | Silvia Goteanschii [18.Oct.08 23:31] |
| Manolescu Gorun, cred! Cred că există perspectivă, cred că există și opțiune, cred că punctele "înăuntru" și "înafară" pot forma un centru, o integritate, un tot. multumesc! | |