| + E piesă de pus pe rol | Maria Prochipiuc [03.May.06 09:10] |
| Nu am mai făcut lectura de aproape 20 de zile, primul meu text de azi m-a atras prin titlu, chiar de multă vreme nu am mai citit ceva atât de real, dar spus în atâtea moduri, ce e foarte interesant e, ca, parcă îl vedeam pe autor în fața mea pargurgând toate acestea și odată cu el și eu, mi se părea că se întâmplă cu adevărat. Imi plac castelele, ascund dincolo de ziduri sau uneori în zidurile lor adevărate mistere. Citind proza ta mi-am adus aminte că într-un anotimp am vizitat castelul Roznov, am trăit cu adevărat atmosfera de acolo, fiecare încăpere refăcută purta amprenta unor vremuri care deveneau reale dacă aveai un pic de imaginație și poate nu o să-ți vina a crede, că acolo la Roznov am văzut-o și eu pe castelană, era cu parul negru lăsat desfăcut pe spate, eram deasupra zidurilor și de acolo de sus o priveam...era îmbracată în albul imaculat al purității, de mână o duce un tânăr la fel de elegant cu părul căzut rebel pe frunte - la fel de negru, dar nu era el castelanul, era doar cel ce furase mireasa și a adus-o la castel...mai multe poate îți dau un subiect de altă proză. E aici la tine o amestecătură de real cu vizionar, imaginație, iar real, toate acestea dau frumusețe scriiturii, m-ai și amețit la un moment, m-am întors și am reluat. A fost o mare făcătură la mijloc, eu nu cred în ele dar cică se mai practică... Pentru frumusetea și simplitatea dialogului, a povestirii, a misterului și a multe altele... | |
| = Versuri de o alta natura | Nistor Mircea-Iulian [03.May.06 09:28] |
| Dulce-amețitor, ca o astenie colorată de primăvară. | |
| = Maria & Mircea | Sorin Teodoriu [03.May.06 14:28] |
| Maria, multumesc pentru ca ti-a placut. Asta conteaza, restul se duc pe apa Dambovitei. Calatorie reala si visuri ciudate, Mihai prea aerian - Doru pragmatic si IT-st, zguduit de-o intamplare ciudata, regrete ca nu au facut atunci si nu altadata ceva-ul acela esential, descrierea Biertanului cu portile lui inalte si cu palatul in mijloc, chiar in mijloc, intunericul si frigul omului de munte, ganguri si babornite ragusite si... castelana. Si Adina Ungur! Ce reprezinta castelana, daca exista sau nu, daca sibianca dezordonata este reala sau doar himera, daca umbra e umbra cu adevarat, data vanzatoarea de bilete exista, vasul cu pictura... Nici eu nu stiu daca exista cu adevarat, dar fiecare din noi iubeste misterul si minunea. Mircea, astenia de primavara nu cred ca-i prea dulce. La mine se manifesta destul de ciudat. Chestie de ameteli, blegeala, uneori ma trezesc sarind coarda fara manere... Multumesc de trecere | |
| = M-ai facut sa visez | loredana alexandrina [12.May.06 07:55] |
| Buna, Sorin (sincer imi place mai mult decit Sache), nu am mai citit demult textele tale si m-a surprins acesta...e atit de diferit are un farmec aparte. Mi-a creeat un sentiment extrem de ciudat si spre surprinderea mea mi-a dezvaluit un barbat sensibil, extrem de subtil.O combinatie ciudata intre real si ireal.Nu pot sa iti dau stelute, dar nici nu ai nevoi. M-ai facut sa visez si iti multumesc. | |
| = sorinalluisache | Deliu Stejan [15.May.06 17:33] |
| As vrea sa-ti las cateva cuvinte, daca-mi permiti, in parte observatii, in parte sugestii. Mai intai, cred ca punctul forte al textului e subiectul! Dar, vad cateva ezitari ale compozitiei. Am sa iau observatiile pe rand, asa cum apar, pe parcursul lecturii. Din capul locului, nu as fi inceput naratiunea cu dialog, ci cu o scurta descriere a personajelor din masina, pentru a usura vizualizarea, cel putin scenica, a actantilor primei parti, apoi as fi introdus un dialog, pentru ca ai narator in capatul de replica, deci exista o privire din afara, asupra subiectului. Eventual, sa oferi, mici sugestii pentru particularizarea personajelor, daca nu de fizionomie, macar de atitudine, imbracaminte, gestica, gand individualizat al actantilor. Daca ai narator (intentia scriiturii este de a se reprezenta ca fiind proza scurta si nu scenariu, unde replicile pot fi interpretate si reinterpretate de actori, in functie de context, indicatii scenice regizorale si didascalii), asadar, daca ai narator, e bine sa accentuezi cu cate o indicatie de atitudine, replicile care pot fi polisemantice, ca ton, respectiv sens. ex. Repetitia preluata de un alt personaj, poate fi spusa pe un ton simplu, mimetic, dar poate fi si spusa pe unul de genul "ei, daca spui tu asta, asa o fi, hai sa o facem", mai concret, ma refer la: "- Atunci hai sa vizitam castelul! Sau sa ne convingem daca exista sau nu, castel locuit de castelana bruneta si frumoasa, daca sunt dusuri cu apa aurie si prosoape galbene." Cred ca e o replica, ce necesita interventia naratorului, pentru clarificare, dar si pentru a accentua putin trasaturile de atitudine ale personajului care o repeta (Doru). Apoi. Mi-ar fi placut, tehnic vorbind, ca inceputul povestirii sa porneasca de la realitatea cruda si cat mai pronuntat descrisa, ca apoi trecerea spre fictiune si eventual mit, sa fie gradata atat de usor, incat sa aduca firescul dupa ea si implicit, posibilul. As fi vrut sa aflu mai de la inceput de parerea lui Doru, cea adevarata, pentru ca atitudinea pare a fi una ezitanta si nu ferma, caci, spre deosebire de Mihai, care stie ce vrea, Doru, e lasat putin in suspensie, ca personaj, e foarte putin creionat. Ceea ce faci tu, si simt ca asta este, pentru ca scriu si eu genuri diferite de texte in proza, ar fi ca "vezi" scenic toata actiunea (si asta nu e rau, e foarte bine), poate doresti ca textele, cum ar fi acesta, sa devina din forma prozei scurte, scenarii de teatru sau film, dar si atunci, gandite scenic, secventele trebuie sa aiba expresia lor, sa fie ceva-ul acela care da expresie si puse cap la cap, (sacenele deosebite si de sine statatoare) sa induca, totusi, continuitatea unui fir rosu, bine condus. Fir narativ ai, doar expresia e putin saraca, daca doresti ca acest text sa fie o povestire in proza. Daca il doresti a fi scenariu, atunci toate indicatiile pot deveni dialoguri sau simple didascalii, insa trebuie sa accentuezi mai bine atitudinea fiecaruia dintre personaje, dupa mine. Alunecarea in fantastic isi are miraculosul sau. Acesta trebuie evidentiat, cand citesc, astept sa spun "wow!" la un asemenea subiect plin de "mistere". Trebuie apoi sa disting naratorul, ca expresie scrisa, de personajul principal. Cele doua tipuri de expunere a discursului, nu trebuie sa semene, ci sa se distinga, prin poyitie, atitudine, personalitate, temerament, etc. Sugestia mea este de a alterna putin frazarea. Momentul monologului lui Mihai pare putin fals. Si asta pentru ca, atarnat acolo, cocotat (din cate am inteles din ceea ce scrie anterior), vorbeste unei umbre si ii declara prea multe dintr-o data. In mod normal scena s-ar succeda mai intai cu uimirea, apoi cu o seama de cuvinte spuse haotic si cu celelalte gandite sau rostite fara cursivitate, asa se intampla in momentul unei emotii puternice, care poate duce, cum doresti, la logoree, depinde de fire, insa, nu cred ca acele cuvinte rostite atunci pot fi spuse pe un ton normal. (vezi in piese de teatru, atunci cand el isi ia inima in dinti si ii turuie vrute si nevrute, ca si cum ar fi invatat lectia pe din afara, apoi se opreste si respira - stare care starneste umorul, sau turuiala de cuvinte balbaite, ezitante, in fata intalnirii fiintei care ii starneste emotii, sau, dimpotriva, regizorii pot opta petnru schimbarea totata de atitudine a unui personaj, de pilda ezitant, balbait, impotmolit, care in fata emotiei, in loc sa se balbaie si mai tare, isi ia un ton serios si spune totul, cu o cursivitate actoriceasca, demna de invidiat - toate aceste trei stari despre care vorbesc, isi au umorul lor si sunt picante in contextul unei astfel de intalniri. Insa, daca doresti ca totul sa se petreaca, la modul cat se poate de firesc, fara umor si autoironii, atunci, discursul sau cele cateva cuvinte si nu fraze, adresate ei, vor fi scurte, sacadate, pline de emotia momentului, mai putin firesti decat discursul pe care il propui si care, in forma aceasta, pare putin fals). (Iarta-mi insistenta cu paralela pe care o tot fac cu teatrul sau filmul, insa, textul tau simt ca nu se poate decide inspre ce doreste a se concretiza: proza scurta sau scenariu de teatru sau mai degraba, de film.) Cuvintele ulterioare mesajului concret ar putea fi "gandite" si nerostite, pentru ca e putin nefiresc sa spuna atat de multe, la o prima zarire a personajului feminin, care, nici nu e sigur ca sta sa asculte atat de multe.E o atitudine pe care in clipa in care o "joci" de ex. gasesti exact cuvintele potrivite, pentru a-i exprima emotia personajului. Inainte de acest pasaj,"- Cu cine vorbesti? - Tu? Parca nu vroiai sa vizitezi castelul. - Nici nu-l vizitez, Mihai. Am alte gânduri. - Stiai de castel, nu? - Stiam. - Atunci de ce m-ai contrazis? - Ti-am spus, am si eu gândurile mele. " e neaparata nevoie de interventia naratorului si chiar in pasajul anterior lui, in care sa se explice clar, cum, o voce, adica vocea lui Doru apare de unde, din ce parte, cum? Multe intrebari pe care din cateva miscari de narator, le poti rezolva. Si aceste explicatii se cer si in alte locurii, e ceea ce aduc ca sugestie de completare, in primul rand, la text. In continuare imi place cum curge, chiar si discutia si descrierea batranei doamne e reusita. Fragmentul de dupa cele trei stelute incepe din nou cu dialog sec. Nu stiu daca e solutia cea buna intr-un text de proza ca al tau. Sau daca vrei dialog, insereaza imediat partea narativa. Fragmentul cursiv si mai putin "fragmentat", unde are loc dialogul si emotia poate fi surprinsa mai usor, e practic, pasajul cel mai bun, prin firescul sau. Proza ta de aici are prea multe fragmente, pe care incer eu sa-ti sugerez a le uni intr-un mod mai cursiv. Segmentarea merge in cazul scenariilor, aici, la povestire e mai greu de urmarit subiectul si practic de a-ti izbuti scenele, din punct de vedere al unei imagini de ansamblu. Fiecare moment trebuie sa aiba un inceput si un sfarsit al lui, iar insertia dialogului sa intre in acord cu textul precedat sau urmat, intr-un mod cat se poate de firesc in situatie. Foloseste-te si de putin umor! Insereaza-l undeva, fie la un personaj, fie la narator. Cred ca subiectul poate salva textul, conditia este sa-l lucrezi la momentele sincopate dintre dialoguri si partile narative. Are parti bune, care curg firesc, are parti in care te gandesti a cui e vocea care vorbeste, ori asta nu trebuie sa se intample, curgerea prozei trebuie sa fie atat de fireasca, incat sa nu simti nici o piedica. Ai pasaje frumoase, metaforice, dar scurte. Trebuie sa hotarasti cui apartin ele. Naratorului detasat sau unuia dintre personaje. Daca ele vor apartine naratorului, atunci, fa-l sa-si simta vocea, in text, mai autoritar si mai distinct de celelalte personaje. Desi nu prea folosesc in mod frecvent, insa apelez la aceasta, cand scriu texte de o constructie complicata, nu ezit sa-mi fisez sau schitez povestirea pe foi separate (spatio/temporal, macar). Adica, atunci cand actiunea va aparea intercalata cu analepse si prolepse sau cand apar personaje complicate, cand apelez la diferite strategii narative, complexe, fac asta, adica imi fac un plan cu perspective al derularii firului sau chiar note asupra temperamentului si structurii interioare sau exterioare a personajelor. Iti sugerez si tie asta. Pe mine ma ajuta de fiecare data cand procedez astfel. In concluzie, te vreau mai implicat, mai mult curaj in postura de narator, se cere asta! Personajele auxiliare, cele pe care vrei sa le implici, sa fie, in masura importantei lor, creionate. Dialogurile, in cazul povestirii, sa nu fie atat de abrupte sau daca da, atunci sa fie puternic personalizate prin vocile diferite ale personajelor. Atentie la stil, compune mai mult intre treceri, intru acuratete si firesc. Ai pasaje bune, care sustin textul si merita a-l face pe acesta cat mai expresiv si percutant, cu putinta. Subiectul e bine ales, poti broda si inca mai poti face de-a dreptul arabescuri, pe el! Asa ca merita a fi lucrat inca putin! Mi-a placut atmosfera si atitudinea de sine a naratorului. (asta e un compliment, foarte rar imi place macar ceva, cat de mic, la narator!) Felicitari pentru subiect si abia astept sa o citesc in forma ei, cea mai buna! | |
| = "Si Adina Ungur!" | Adina Ungur [15.May.06 19:10] |
| "Si Adina Ungur!" Ruine-castel. Batrana-Batran. Bruneta-Blonda. Vas-cioburi. Castelana-Curtezana. Si tot ce se intampla intre realitate si fictiune sau vis! Un subiect generos si atragator, prin misterele lui. Dragut text! Are in el o doza sanatoasa de mister si are si subiect, mai poate fi lucrat, dupa cum se spune mai sus, asa ca nu voi repeta cuvintele lui Stejan. Interesant felul in care incerci sa duci realitatea spre fictiune si cum aduci fictiunea aproape de realitate. Povestirii i se poate pune un final, i se poate aduce, lejer, o continuare, din punctul meu de vedere, textul ar putea aparea chiar ca un serial, ceva de genul « Twin Peaks », unde se cauta ceva si de la o etapa la alta, drumul spre adevar, in loc sa se limpezeasca, se umple de mistere incitante si momente pline de suspans. Eu vad cel putin o continuare, nu vreau sa-ti dau idei, ca textul este al tau, insa ar putea continua aceasta cautare spre adancirea sau elucidarea misterelor. Depinde de tine. Despre personajul care mi-a imprumutat numele nu pot spune nimic, (m-a amuzat, citind) consider ca in cazul acesta ai facut bine ca nu ai procedat cu o descriere amanuntita, e bine asa si ma bucura faptul ca venirea voastra la Cluj si scurta intalnire ti-a inspirat subiectul unei povestiri! Este un castig! Si eu am ceva de spus tot despre ziua aceea, dupa cum am promis, va aparea in curand pe site. Si mai am o idee, pe care poate am sa o lansez, cand aduc textul. Parerea mea este ca intr-un fel, ar trebui sa duci la bun sfarsit misterul prezentei sau al absentei personajului principal « castelana ». Asa cum e acum, e, poate, prea in suspans si prea in ambiguu finalul. In alta ordine de idei, nu stiu daca ai vazut zidul care inconjura orasul medieval Cluj-Napoca, dar trebuie sa-ti spun ca am crescut la umbra zidului, curtea noastra fiind lipita de latura nord-sudica a fortificatiilor care inconjurau vechea cetate Clausemburg sau actualul centru al centrului urbei noastre, asa ca subiectul « ma prinde » oarecum. Dincolo de granita zidurilor sau a ramasitelor lor e inca un loc central al orasului (de unde si prezenta poate frecventa a motivului « zid » din textele mele.) Gasesc ispititoare aventura cautarii castelanei, imi place consecventa personajelor in a o cauta si felul in care toata aventura e privita de catre narator. Cu detasare si obiectivitate. Vreau sa spun ca naratorul, poate pentru ca e detasat, nu devine antipatic sau agasant, prin prezenta prea accentuata a sinelui sau, dimpotriva, pe naratorul povestirii si implicit cele doua personaje principale, ar putea cadea putin mai multe accente de "condiment", daca nu prin expresia fizica, atunci, cel putin, prin ceea ce tine de atitudine sau prin limbajul diferit si individual al lor. Te felicit pentru text si astept o continuare, daca va fi! | |
| = Loredana, Adina, Stejan | Sorin Teodoriu [16.May.06 08:13] |
| Loredana, Adina, Stejan va multumesc pentru citire si comentarii. Loredana si mie imi place sa visez - uneori ma las in voia lor si greu ma mai extrag de acolo. De obicei sunt extras de altii. Stejan, sfaturile tale sunt extraordinare si cu siguranta voi tine seama de ele. M-ai pus pe ganduri... chiar m-ai pus! Eu nu am un stil format in ale scrisului, nu inca sau poate n-o sa-l am niciodata. Si la asta contribuie meseria pe care o am. Ai ghicit un lucru (de fapt mult mai multe...) dar uite: imi plac dialogurile si ma simt atras de ele. Imi place ca prin dialoguri sa conturez personaje, locuri, fapte. Doar prin personaje! In prima faza am crezut ca pot scrie scenarii de teatru. Piesele pe care mi le joaca InDArt-ul mi-au dovedit ca textele mai trebuie retusate pana sa ajunga scenarii. Naratiune nu prea am facut. Castelana este o exceptie, un vis din Biertan, de la castelul ala mi se trage. Da, voi relua Castelana. O s-o mai lucrez cu siguranta si voi analiza ce mi-ai scris. Foarte rar se primesc astfel de sfaturi - iti multumesc mult, Stejan. Esti de un real folos prin indicatiile tale. Adina, ce imi zici tu aici este corect - si eu am descoperit hibe, dar dupa postare. Ca un facut! Pur si simplu parcurgand de cateva ori textul nu-l mai vad. Multam prieteni | |
| = unii si altii | Deliu Stejan [10.Jun.06 21:32] |
| Ma bucura faptul ca am reusit sa-ti fiu de folos si pentru ca apreciezi acest lucru! In urma unor gesturi asemanatoare, adeseori mi s-a intors spatele, mi s-a intamplat sa fiu abandonat, aruncat de carte altii. Dar nu e nici o problema, sunt deja imun la asemenea gesturi, stiind clar ca EXCLUSIV acei oameni au pierdut! :) Cele bune si succes la scris si reprezentat! | |