| = murmurmurmur | Ela Victoria Luca [12.Oct.08 21:08] |
| măi Joane, măi! din cum comentezi, își închipuie omu' că și-n poezie ai un zvâc, un strong speach, ceva care să izbească neuronii cităreți ai citărețului. drept e că e lipsă de sensibil în lume, că e lipsă de contemplare, dar unde este spritiul energic de altădată? cum să facă el, textul, să nu devină câtec de leagăn sau cântec de frunză-n noaptea de acum jde ani? galbenul lor de frunze și viața lor de poeme, atâta cât e! of. ela | |
| = Sensibilități autumnale | Ioan Jorz [12.Oct.08 21:28] |
| Ela Victoria, chiar nu mi-am dat seama că sunt atât de sensibil. Mă redescopăr și eu, ca tot poetul, de, astenii de toamnă. Aș fi preferat să-ți aflu părerea despre celălalt text, "Cântec de-ntomnare", care e mai solid - zicem noi. Mulțumesc, pentru încurajări și trecere! Cu prietenie, | |
| = I.J. | Liviu-Ioan Muresan [13.Oct.08 16:09] |
| Toate cele ce exista spun poeme. Mai cu seama frunzele. De la inaltimea lor vad multe, apoi cad sa se tinguie. Frumos si alert. | |
| = Textele care ne înalță ... | Nan Florian [13.Oct.08 15:54] |
| Textele care ne înalță ... Așa! Da! Un text care binemerită... Triada (dragoste și disperare / pustiu și moarte / friabile și putrezinde) remarcabilă prin simplitate, dar nu lipsită de vigoare și adânci înțelesuri, paradigmă a unui spațiu fragil susținut aprioric de /curgerea lor, când roșie și caldă, când galben-întristătoare / ar putea să ne înșele prin tușa densă, pe alocuri gracilă, dacă nu ar exista acel echilibru (așteptat) cromatic, simplă (să fim serioși, această simplitate este muncită) tânguire de pasăre gri fără stol ... De remarcat cele trei puncte care susțin mesajul artistic, nu atât prin așteptare înfrigurată, cat prin ... empatie. Domnule Jorz ... felicitări. Indrăznesc o sugestie (iertat să-mi fie curajul) ... tânguire gri de stol fără pasăre – nu ar susține mesajul într-un mod mai ... voalat, permițând cititorului să filtreze (în gri, desigur) cum /frunzele care cad murmură poeme/. In final vă rog să-mi permiteți o remarcă admirativă: se simte din plin experiența căpătată ca redactor-șef adj. la revista de umor "Apostrof", din Caransebeș. | |
| = Poem de stare și depărtări | Ioan Jorz [13.Oct.08 16:42] |
| Liviu Ioan, bucuros să te știu printre cititori. A fost un poem de stare, de toamnă și răspântii. Mulțumesc, pentru semn și trecere! Cu prietenie, | |
| = Experiența de umorist și poemele triste... | Ioan Jorz [13.Oct.08 17:01] |
| Florin Nan, să înțeleg că mi-am "câștigat" un cititor, mereu pe fază, sau și de data aceasta ai nimerit, dintr-o greșeală imaculată, în pagina mea? Comentariul tău, "la două capete" - cum spun pocheriștii, mi-a plăcut, pentru ingenuozitate. Versul "tânguire gri de stol fără pasăre" îți aparține, fiind total diferit de al meu, așa că nu va filtra ceva, nici voalat, nici opac. Oricum, mă bucură că ai mai citit încă un text de-al meu. Te mai aștept! Cu amiciție, P.S. Sunt curios, de ce ai revenit, după atât amar de vreme, pe agonia.ro, dar, mai ales, ce anume te-a supărat într-atât, încât să stai deoparte în tot acest timp? | |
| = puțini știu... cum cad frunzele în caransebeș... | tania felicia stefan [13.Dec.08 01:07] |
| Trăim într-o societate unde... / de ce să nu recunoaștem?... / mulți văd duritatea , chiar și în poezie, ca pe o calitate... frumusețea sufletească, exprimată delicat, ca pe o slăbiciune... O masă de adolescenți în fază primară, lumea noastră de oameni în puterea vârstei... Uneori... Desigur este mai ușor să te integrezi într-un grup numeros, decât să riști să aparții unui grup restrâns de oameni... pe care... posibil să nu ai norocul... să-i întâlnești deseori... Frumos poem!... Toți l-ar înțelege, dacă ar știi cum cad frunzele în Teiuș!... Cu simpatie, tani | |
| = Tania Felicia Ștefan - poet sensibil și delicat | Ioan Jorz [19.Dec.08 17:50] |
| Da, Tania, frumosul nostru Teiuș - unde frunzele care cad murmură poeme despre "răspântii și destinații îndepărtate" și pentru tine, pentru ziua când destinul îți va dărui ziua de întoarcere acasă. Mulțumesc, pentru sensibilele gânduri ce le-ai avut în preajma poemului meu! Cu prietenie, P.S. Parcă te-am zărit, în septembrie, la "Serbările cetății", cumpărând, ce altceva decât flori... de mină. P.P.S. Scuze, pentru întârzierea cu care răspund - dar nu mi-a fost notificat comentariul tău, cum sunt uzanțele pe Agonia! | |
| = ziua de întoarcere acasă | tania felicia stefan [13.Jan.09 20:01] |
| Da... senzația asta de întoarcere definitivă acasă este prezentă în mine, de la o vreme; nu fiindcă mi-aș fi propus să mă întorc acasă, ci fiindcă simt involuntar, că așa este... Doar în perioadele "reci" emigrăm... spre a putea supraviețui...:-) Cu stimă, tania | |