| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [11.Oct.08 18:10] |
| un poem trist: ea cuprinde sub coarnele-i umbre stele planete semnele vieții și morții. umbre, semnele vietii, mortii-atmosfera intunecoasa, mata, incetosata. iti sta bine cand esti indescifrabil, ascuns, indemni la intrebari, cautari. s-a intins lacoma dupa lacrima, o lacomie pustie, da, e un nonsens ce spun eu, dar o lacomie dupa ceva amar si putin, ca o fiola cu venin. doar rămășițe de la masa zeului nu vreau să rumeg, aici e o depasire, ceva mai mult decat ce i se ofera. mcm mcm | |
| = ...semidocta | Adriana Lisandru [11.Oct.08 18:47] |
| "frunze fragede muguri dulci iarba suculentă gândaci buburuze libelule greieri scatii mierle privighetori porumbei rozătoare mici și mari parte bărbătească și parte femeiască adam eva piciorul lui dumnezeu" un amanunt care m-a frapat, domnule Plopeanu, cand l-am intalnit: in sanscrita, "ignoranța" se traduce prin "avydia". nu e ciudat? :) sunteti un maestru al ascunderii/dezvaluirii. | |
| = e mult | Valeriu Sofronie [12.Oct.08 19:53] |
| Prietene si de gand, la tine in poem zac invaluite poemele. Acu am inteles ca nu ai fost niciodata si nu poti fi al unui singur poem. Cand te citesc, vad cum din miezul plin incep sa se desprinda fragmentele care se duc inspre lumile lor, amintind de intreg doar printr-un soi de contiguitate spatiala. Ai prea ,multa bogatie incat sa poti scrie un singur poem. Primul este : "mâinile-i sunt răsucite nefiresc la spate buzele lui abia șoptesc am vrut doar o pâine a rumegat la rândul ei la urma urmei fiecare trebuie să trăiască la urma urmei a înghițit mila după ce i-a rupt mlădițele a călcat în copite strângerea de mână s-a întins lacomă după lacrimă spre ultima creangă ați văzut doar cum fac ele îndepărtându-se de ciurdă rămâne adânc în carne umbra ruginii caledoniile-i fac semn cu ochiul am vrut doar o pâine îl îngână batjocoritoare" Murim inca pentru o paine, vindem uneori tot pentru a o avea. Toata istoria pare a spune - uite la ce s-a ajuns de la painea care nu ajungea la toti... Al doilea poem: "ea cuprinde sub coarnele-i umbre stele planete semnele vieții și morții se înalță spre zodiac și-l smulge și-l rumegă și behăie sacadat fericită spre magi ca un comisar bântuit de orgolii deasupra eclipticii universului regretele-i regretabile rod patima zilei doar o pâine ca azima pustiurilor doar rămășițe de la masa zeului nu vreau să rumeg eu jean sunt încă om nu am aspirații spre înalt" Aici este urcusul spre transcendenta. Unii nu vor sa se sature cu paine. Nu vor sa isi umple burta si apoi sa doarma linistiti pana la urmatoarea masa. Cine nu vrea sa muste din Cer, sa nu il aduca acasa ? Al 3-lea poem, este al demoniilor care umplu cimitirele de esecuri si lumea de cultura: "după ce turnul a căzut ea a pătruns agale în grădină fără ziduri doar cu porți la care bat suflete nu era uimire simțise și știuse aroma i se cuveneau acum frunze fragede muguri dulci iarba suculentă gândaci buburuze libelule greieri scatii mierle privighetori porumbei rozătoare mici și mari parte bărbătească și parte femeiască adam eva piciorul lui dumnezeu mi se cuvine mi se cuvine se tânguia cu voce omenească totul e al meu și-și continua căderea și atunci Javert a dorit să-l iubească pe Jean și pe toți hoții de pâine de peste drum' Poemul tau, merge in sensul invers caderii. recupereaza cuvintele cazute de la masa zeului si le gaseste locul in poem. Esti un recuperator de sens intr-o lume care si-a facut o adevarata profesiune din pierderea lui. Cu invidie si respect, Vali. | |
| = cei curați | Plopeanu Petrache [14.Oct.08 16:44] |
| Carmen, încerc să văd până unde merge îmbinarea dintre elementele cele mai prozaice, capra cu cele încărcate deja cu o aură de cultură profundă, clasică; încerc să le încarc cu altceva decât cu ceea ce le-a încărcat creatorul lor și să stau apoi să identific ce este de văzut în noua față; Adriana, Îmi place mult mai mult decât ceea ce este ascuns sau ceea ce este dezvăluit, acțiunea înseși de ascundere sau de dezvăluire - dacă este ceva de dezvăluit, dacă este ceva de ascuns. Cred că mi se potrivește acest tip de existență; Prietene, Ai surprins gândul meu și te-ai înălțat și ai căzut odată cu el și cu imprimarea pe coala de hârtie a lui. Tu te înalți și cazi cu poemul meu, eu cu ceea ce simți tu . Vă mulțumesc pentru alesele cuvinte și pentru identificarea cu simțirile poemului meu. Cu multă prietenie PP | |