| = Resort interior | Diana Coconescu [16.Sep.08 17:22] |
| În copilăria mea exista o ilustrație care înfățișa un cap de om despicat în interiorul căruia se puteau vedea rafturi, sertare, console toate pline cu cărți, deci cu informații-amintiri, idei, învățături. Cam așa îmi pare și această proză: mi-a dat prilejul să pătrund în mintea cuiva, să-i văd cele mai ascunse gânduri. Lipsa semnelor de punctuație subliniază ideea înlăturării oricăror piedici. Emilian, am văzut prin ochii naratorului tău. | |
| = fatzetele multiple shi stralucitoare ale unui diamant deloc pal | Adrian DUMITRU [16.Sep.08 20:32] |
| Emilian, se pare ca tu vrei cu tot dinadindul sa ma faci sa il uit pe Milica (nu imi lua in nume de rau faptul ca il mentzionez mereu pe acest personaj! Asha te-am cunoscut, pe agonia. Nu, mint, prima oarea am citit "Turtle blues", dar Milica m-a cucerit total shi iremediabil). Observ aici un alt Emilian decat acela care imi placuse (dar shi decat acela care imi displacuse - pentru ca ai avut cateva bucatzi care m-au lasat rece), un joc aparte al nostalgiei shi anamnezei care imi e familiar, o preocupare pentru raportul cu amanuntul esentzial din prezent divulgata doar in final (care, iarashi, imi e familiara), un mod ironic de a decoperta "dramele" existentzei, un raport -ash spune prea mult shi nu ash spune nimic daca l-ash numi- profund cu structura logica a naratziunii clasice, un Emilian multiplu (dar egal cu el insushi) in avatarurile sale de pushti, de povestitor, de ziarist tracasat de propria-i redactzie... ... shi-mi place asta. shi te rog sa ma iertzi ca nu tzi-am spus-o mai devreme. Imi place enorm cand (shi cum)scrii acest gen de proza (pe care, uneori, daca observ eu bine, il transpui shi in poezie). | |
| = re | emilian valeriu pal [17.Sep.08 10:05] |
| Diana, de regula scriu fara semne de punctuatie. Nu din nestiinta, dar consider ca dupa fiecare respiratie nu poti pune puncte de suspensie sau virgula. Multumesc. Andrei, in primul rind multumesc pentru lectura constanta. Milica isi are si el rostul lui. Deocamdata nu e timpul lui. Ci depsre proza asta, e felul meu de a percepe o realitae. Daca am facut un singur om sa rezoneze cu textul meu, atunci eu mi-am atins scopul. Cam asta e ce vreau de la scriitura mea. | |
| = Lovitura de pedeapsa sau... in war... comme a la guerre! | Adrian DUMITRU [17.Sep.08 21:00] |
| Emilian, trebuie sa itzi spun - daca tot e vorba de poveshti - ca inca de pe vremea cand eram de varsta lui Milica shi purtam o cravata cu aceashi culoare ca shi el sau ca shi "tine" cand furai tzignalul profei, m-am trezit mereu confundat cu un oarecare Andrei. Dom'le, ori e vorba de alter ego-ul meu din "Wilson" a lui Poe pe care eu nu-l vad, dar ceilaltzi da, ori... imi datorezi un miel cu vinul aferent (tu itzi dai seama ce turma de oi shi berbeci adunam daca primeam totzi mieii care mi se cuvin inca din anii '80? Ajungeam deja preshedinte de partid shi shef de club de fotbal :) ). daca nu, merge shi o bere cu un mititel (de miel)! Adrian | |