| = Univers feminin | Diana Coconescu [14.Sep.08 17:17] |
| Deosebit de sensibilă această scrisoare (netrimisă, cred) a unei femei către altă femeie. O descriere delicată a celor mai subtile stări sufletești. Adriana, am citit cu interes și plăcere. | |
| = Diana, de fapt lucrurile stau cam asa: | Adriana Lisandru [14.Sep.08 17:50] |
| din cand in cand un dracusor imi da cate un ghiont si imi face cu ochiul, zice "ia scrie si tu o proza". rezist cat pot, dar azi a fost mai insistent ca niciodata. am, bineinteles, cateva texte de sertar, mai mult sau mai putin finalizate, la care ma tot intorc, pe care le tot slefuiesc, si de care nu sunt nicicum multumita. ei bine, in urma impunsaturilor de azi, m-am hotarat sa postez textul asta (nu din cauza ca l-as considera mai bun, ci fiindca e singurul terminat) si sa astept, linistita, dushurile reci. poate-mi trece, odata pentru totdeauna! multumesc pentru rabdarea de a citi pana la capat si pentru bunavointa unui comentariu. ii multumesc si Iolandei Bob tot aici, ca sa nu risc sub textul ei un comm ce ar intra la offtopic. | |
| = Adriana, nu îți înțeleg modestia? | Emil Iliescu [14.Sep.08 23:57] |
| Adriana, nu îți înțeleg modestia? Proza ta este un amalgam de clipe existențiale tragice, prin care "un copil din flori" trece fără să vrea, descoperind pas cu pas drumul său prin viață...Frazele tale sunt puternic susținute de modelarea sentimentelor eroinei principale, iar poezia unor sintagme, dovedește că lângă poetul din tine, se prelungește umbra unui prozator de forță! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = re: Emil Iliescu | Adriana Lisandru [15.Sep.08 02:34] |
| nu este vorba de modestie, ci de o groaza impletita cu fascinatie! :) mereu am impresia ca "atingerile" mele cu proza sunt doar rezultatul unor accidente inexplicabile (pe care mi-as dori sa le permanentizez, insa)...de unde si fiorii intensi (si cam reci, recunosc...) va multumesc pentru amabilitate. | |
| = scrisoare din suflet de artist | rosculet ioana catalina [18.Mar.10 19:38] |
| Înainte de asta, m-am îmbăiat și m-am îmbrăcat în haine curate. Gândul mă duce departe...la pregătirile oamenilor evlavioși pentru slujba de duminică!Frumoasă trecerea de la curățenia trupeasca la sensibilitatea sufletului..."Așa mi s-a părut potrivit..." | |
| = vai, Ioana | Adriana Lisandru [18.Mar.10 19:43] |
| nici macar nu mai am curajul sa recitesc proza asta (hai sa-i zicem proza):) m-am si speriat cand i-am vazut titlul sus, in pagina de comentarii. parca as fi vazut o stafie. multumesc ca ai avut rabdare sa o parcurgi. | |
| = . | Leonard Ancuta [18.Mar.10 19:50] |
| nu ca as vrea sa fiu rautacios, dar tocmai cu imbracatul in haine curate arata usor falsitatea. chestia asta tre facuta temeinic, asumata continuata si dovedita, ori aici e doar aruncata. am citit insa pana la capat, ai fragmente destul de fortoase, dar e mult prea sensibila si nu e nimic spectaculos cu care sa ramai, sa zicem, peste 5 ani. exact cum spui tu, ti-e teama sa o recitesti, si cunosc asta din proprie experienta, si eu mai am tecste asemenea. | |
| = știu, Leo | Adriana Lisandru [18.Mar.10 19:54] |
| nu mă mai amărâ și tu...:) | |
| = Poem în proză! | Ioan Jorz [18.Mar.10 20:21] |
| Adriana Lisandru, acest poem în proză (proză poematică?!) are un anumit grad de sinceritate și intimitate, care obligă la un final, la fel e ambiguu! Hainele curate și îmbăierea țin de un ritual al "Chatarsis"-ului, sugerat și nu asumat, deși epistolarul pare a avea ca "adrisant" pe expeditor, de unde și senzația de solilocviu, de monolog. Probabil că va trebui să revii pe text! Pentru a-l face mai comprehensibil. Cu amiciție, Ioan J | |
| = Ioan Jorz, cu ce v-am gresit? | Adriana Lisandru [18.Mar.10 20:29] |
| nu mai revin, asa ar fi bine, dar nu! sunt prea mica pentru razboiul asta numit proza...in ultima vreme, si poezie scriu tot mai greu si mai chinuit, adica tot mai putin convinsa de rostul acestei...varsari in cuvinte. nu, visul meu de prozator s-au terminat inainte de a incepe, cocosul luciditatii a cantat devreme, de data asta. | |
| = Păcat! | Florentina-Loredana Dănilă [18.Mar.10 21:06] |
| Păcat, Adriana, că vorbești astfel despre proza ta. Mie chiar mi-a plăcut. Și m-am regăsit, parțial, în personajul tău - copil din flori - cu visurile lui cu tot. Spun că ar merita să mai încerci proză. Dar, sigur, este opțiunea autorului de a scrie sau nu un anume gen. Știu ce înseamnă această fugă din fața unor provocări, și eu sunt campioană la 5000 m plat, când vine vorba de...roman, de exemplu, sau teatru. Orice ai scrie, succes în continuare! Eu am mai spus-o cu alte ocazii: cine scrie poezie bună, nu poate scrie proză proastă. Dar, sigur, apare altă problemă: proza te consumă, te epuizează într-un mod aproape barbar. Iar dacă ai neșansa de a căpăta această dependență, atunci chiar e de rău. Căci, orice ai scrie în afară de proză, îți lasă senzația că, de fapt, nu scrii. Cel puțin asta se întâmplă cu mine. Cu bucuria lecturii, | |
| = semn | Doru Emanuel Iconar [18.Mar.10 23:39] |
| Dacă simțiți dorul de a scrie, scrieți, dacă vreți să cântați, atunci cântați și dacă vreți să plângeți, lăsați cuvintele să curgă pe obrazul foii. E bună proza, poezia? Nu e bună? Cine hotărăște? Doar cititorul. Verdictele sunt doar pentru cei care cunosc limitele, care le impun. Adriana Lisandru nu are o singură linie de orizont. Bucuros de trecere. Doru Emanuel | |
| = un jurnal cald | Roxana Sonea [19.Mar.10 03:08] |
| rafturi pe care niciodată nu sunt goale - aici e un "pe" în plus? :) Hm, nu înțeleg de ce se leagă lumea de acea secvență a hainelor curate. Eu zic că e un ritual normal înainte de a începe un lucru pe care-l socotești greu, care știi c-o să te sfârșească, pentru care simți că trebuie să fii în cea mai bună formă (ex: întrebați studenții serioși înainte să înceapă învățatul pentru sesiune, fac ordine prin casă, spală tot, amenajează biroul și-apoi iau taurul de coarne.. e un ritual anticipativ, și deloc fals). Adriana, mie nu mi se pare forțat acest text, dar poate depinde și de cine îl citește. Știu că e urât ce-o să spun, dar sunt un cititor nerăbdător și sclifosit, când nu-mi place închid și plec. Ritmul liniștit al acestei proze, legăturile naturale între gânduri, absența imaginilor menite să șocheze (cum e trendul actual), toate aceste lucruri m-au prins din start, a fost o lectură plăcută, caldă, sensibilă (și e bine ca e așa, cum zice și Virgil Titarenco, femeile trebuie să scrie ca femeile, nu ca bărbații), are imagini bune, mi-a plăcut și atmosfera, câinii din Vama, vântul din Vamă. Ai încredere în scriitura ta, e bună. :) | |
| = va foarte multumesc | Adriana Lisandru [19.Mar.10 15:17] |
| pentru gandurile bune si incurajari; mai ales ca vin de la niste autori a caror scriitura o apreciez si o citesc mereu cu placere. dar cred ca voi ramane ferma pe pozitii...doar sa mi se intample cine stie ce, ca in Phenomenon, poate atunci sa imi schimb hotararea. :) | |