= cezara, | Laurențiu Ion [09.Sep.08 11:00] |
apreciez sensibilitatea prezenta mai in toate creatiile tale. misti, dar se pare ca nu "indeajuns" sa fii rasplatita asa cum se cuvine. remarc "pentru că nu știi ordinea în care sunt", "doar simt cum mă atingi cu toamnă pe creștet", "plouă de tot ca o insomnie de catifea". cu prietenie, | |
= uf.. | cezara răducu [09.Sep.08 11:07] |
ce răsplată mai este necesară decât să pot să eliberez cuvintele fără a le mai pedepsi să rămână nespuse?!?iar despre acel îndeajuns, cine știe cât de înaltă e poezia din sufletul fiecărui om? eu rămân cu povestea. mulțumesc laurențiu, | |
= da cezara, | Laurențiu Ion [09.Sep.08 11:15] |
sunt intru totul de acord cu tine. ar fi frumos sa fim singurii care-si elibereaza cuvintele fara a le mai pedepsi sa ramana nespuse, dar cand ne uitam in jur si vedem "alte-alea" ne cuprinde groaza. cam atat... nu vreau sa intru in detalii :) continua sa scrii, in primul rand pentru tine si-apoi pentru cititorii tai. | |
= nu trebui să-mi scrii | Doru Dorian David [09.Sep.08 16:13] |
"eu nu am să-ți răspund pentru că în sufletul meu hălăduiesc ciute cu ochi de ametist pentru că femeia este ca o magie pe care o vei înțelege doar strigându-i numele plouă de tot ca o insomnie de catifea" Ei cand ploua de tot incep sa citesc din poezie regasind pe taisul cuvintelor femeia ca o insomnie de catifea... nu, nu noptile lui Cioran in singuratatea insomniilor pietrificandu-i ochii si nici iubind o nemtoaica sofisticata de anii dusi pe pustie... baui toata ploaia si un septembrie cu fecioare roscate ca niste frunze parasite de copaci! ganduri inalte! | |
= insomnie de catifea | Silvia Goteanschii [09.Sep.08 16:13] |
femeia este ca o magie - o comparație impresionantă, care conturează una din multele înfățișări ale femeii cu virsta violet - ultima culoare din spectrul luminii frumos | |
= răspunsuri.... violet | cezara răducu [09.Sep.08 16:55] |
3D: nu râde, citește înainte, împrăștiind lumina! silvia:mulțumesc de popas prin toamna mea violet1 cu drag, vouă, | |
= ciuta cu ochi de ametist | Adriana Lisandru [09.Sep.08 17:37] |
un portref al femeii de o rara sensibilitate: "pentru că nu știu niciodată când începe septembrie doar simt cum mă atingi cu toamnă pe creștet" (...) "pentru că în sufletul meu hălăduiesc ciute cu ochi de ametist pentru că femeia este o magie pe care o vei înțelege doar strigându-i numele" ...acel inefabil feminin, acea taina care se cere numita si acceptata, traind dupa legile sale proprii. si, de asemenea, finalul minunat - "plouă de tot/ca o insomnie de catifea" - intregind mesajul printr-o metafora de o senzualitate cuceriotare. felicitari, mi-a placut mult de tot. | |
= adriana! | cezara răducu [09.Sep.08 19:16] |
mulțumesc!atât. cu drag, | |