| = Superb titlu | Iolanda Bob [01.Sep.08 17:56] |
| încă mai respiră în ochiul meu pion izgonit de rege după-amiaza îl prinde întotdeauna treaz rumegându-și ultimele jocuri cu ture ruinate din când în când imită caii de mare secunde rostogolite alteori își sculptează nebuni ascuțiți peste fiecare apus joacă teatru cu regine cerșind metri pătrați de mov și-a promis să nu învețe niciodată că regele are noroi în pantofi că pătrățelele pot fi liniate și revopsite primăvara că a trăi în colțuri înseamnă a plânge pionul din ochiul meu nedrept doare cu un punct desenat de un daltonist pe care îl târăște deasupra dimineților înverzite Domnișoară Naida Nalore:) Mi-am permis să scot 3 cuvinte din poem și să îl aranjez în pagina o idee altfel. Ritmul devine mai puțin solemn, deloc greoi, sprințar ca jocul pe care privirea înspre interior îl propune. Tinerețea gravă și serioasă cu care privești viața în acest poem... îi dublează seducția! Felicitări | |
| = asa o sa fie | Diana Lorena Țugui [10.Dec.18 14:27] |
| Draga Iolanda, Iti multumesc pentru sugestie vedem ce se poate face si mai ales pentru modul in care ai spus.Inseamna mult ca poezia asta iti spune ceva:) multumesc sincer-sincer, Diana Tugui(sau naida nalore,cum vrei tu:p) | |