| = O altă viață cu "dumneavoastră domnule" | Călin Sămărghițan [11.Aug.08 10:59] |
| O poezia aidoma unei sonate în nocturnă, abia "astâmpărată de puțină lumină". Ea trece prin promisiuni și prin uitarea din somn, prin vise de călătorii orientale evadând din adresa fizică ce ne fixează într-un spațiu imobil. Mi se pare că am sesizat un accent pe o mai specială percepție a timpului: odată ceasul ticăie "minute care nu mai sunt", apoi detaliile camerei sunt "rupte din timp", este un timp al absenței; pentru ca în final, după abandonarea acelei adrese fizice de care spuneam, are loc o revărsare în "tot-timpul" dragostei. Plăcut la lectură, complex la nivelul percepției, dar plin de semnificații. | |
| = :) | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| sonate auzi. :) mie mi-a placut ultima. desi e despre dragoste, despre copii si alte alea, e clara, e degajata, e sincera, te caracterizeaza ( asa mi se pare mie ), si mi se parea cea mai poezie dintre toate. mai este si antepenultima, cea cu tigarile, imi place cum o inchei. | |
| = marturisiri | adriana barceanu [11.Aug.08 15:58] |
| e un intreg sir de trairi atat de diferite in poem cat si in real. Draga domnule Calin, ati apreciat corect efectul timpului si adresarea mai putin obisnuita care desi rupe putin poezia de poezie, zic eu, degaja tonul care altfel ar fi grav. Claudiu, stiu ca ti'a placut partea din final si ai dreptate ma caracterizeaza, acolo renunt la distanta. Multumesc de lectura, | |