| = Când ajungi atât de departe, chiar în urma ei... | Iolanda Bob [29.Jul.08 19:17] |
| Cătălin, Treceam pe aici, am văzut că vrei să o cunoaștem pe Simina, m-am gândit, hai să intru, nu poate fi decât foarte frumoasă, cum sunt toate iubitele poeților. Pffuui, dar Simina ta e strașnică! Ãăă, în urma ei cad ziduri, ruinele astea te fac pe tine fericit, peisajul se multiplică doar din suspinele tale, ai înviat și niște tufe de muri, auzisem că sunt pe cale de dispariție de vreo sută și de ani:) hm... Salcâmi și vise -o combinație foarte frumoasă. Putea fi titlul unui poem... Tu ai ales să-i amesteci cu murii,ok probabil dinadins, iubirile tinere sunt confuze, contradictorii, aiurea, miros bine, înțeapă de-ți sar ochii din cap de nedumerire, poate asta doreai să percep. Ideile tale poetice au o candoare și o seninătate de trubadur foarte îndrăgostit (altufel cum!?), dar mai trebuie să șlefuiești puțin, să ajungă și cuvintele la înălțimea sentimentelor tale. O să vezi, dacă reformulezi un pic acel CARE MAI APOI SE PREFAC, fiecare cuvânt va fi din nou interesant. Crede-mă:) Știu că aici tu crezi doar ce ține de ea, așa că, titlul ar fi putut fi, foarte frumos, simplu și măgulitor, "Simina". E clar că deocamdată sunt doar gânduri;) Oferă-i acestui nume frumos exclusivitatea de a nu avea în preajmă vreun alt cuvânt care să-i răpească din strălucirea pe care ...tu o cunoști cel mai bine. Nu spun că sunt prea multe cuvinte, dar uite, dacă îmi permiți să îți spun ce mi-ar plăcea mie după acel prim vers curtenitor și elegant: eu aș renunța la MAI APOI. Ar fi mai logic și un pic mai firesc. Și aș lăsa un spațiu gol după fiecare virgulă la care nu pot renunța:p Și aș face ceva cu ultima strofă, zevzecii ca mine se hlizesc sigur gândindu-se dacă nu cumva acest poem e scris din pușcărie. Ceea ce e foarte spectaculos ca poveste, dar dacă nu ai intenționat decât să metaforizezi ce te ține departe de draga ta, atunci e păcat să ne treacă prin minte o golănie ca asta, nu? Nu i-am mai scris nimănui de pe agonia.ro un comment atât de lung, m-a încurajat ce spuneai tu, să te criticăm fără milă!!Ai grijă ce îți dorești, uite, eu te-am luat în serios.:) Am mai citit un poem de-al tău, și acolo aveai idei frumoase, poate prea frumoase, "poezești". Și cuvinte multe multe în care le îmbrăcai. Dragă prietene, aș vrea să ții minte din vizita asta a mea măcar faza cu titlul Simina, și atunci nu ar mai trebui să repeți numele în antepenultimul vers, DRAGA MEA e suficient de încărcat, de fapt ăsta e numele ei acum. Scuză confuzia pe care o creez intenționat între autor și personaj, îmi place să cred că ea chiar există... Uite o idee care pe mine mă ajută când scriu poezii: ca o hieroglifă chinezească, fiecare cuvânt al meu trebuie să fie astfel așezat încât să nu mai fi văzut la nimeni acea idee, acea vecinătate, acea semnificație, răsucirea... Orgoliul poetic stă în limbajul poetic, în stilul. Perfectibil zilnic, desigur! Tu ai Sentimentul (e evident, și te invidiez), surprinzi detaliul inedit, poți scrie un mesaj clar în doar câteva versuri, te transpui cu totul în poemul tău. Ești acolo. | |
| = merci pentru păreri și sfaturi | Catalin Momarleanu [30.Jul.08 08:34] |
| Dragă Iolanda, Iti multumesc sincer pentru sugestii.Am ținut cont de unele dintre ele. Ma bucur că s-a găsit cineva pe pagina asta care să-mi dea, per total, o notă de trecere. Vreau să ma desfiintez totusi, ca "poet",și să îti spun că primele doua versuri, care ție ți-au plăcut cel mai mult, sunt cuvinte ale "Siminei" (da.exista.dar în viața reală are altă formă numele ei), iar eu neștiind ce să fac cu ele le-am pus în "poezia" asta și am încercat să le dau un sens bun(deși ele sunt destul de sumbre). P.S. nu știam că tufele de muri sunt pe cale de dispariție. eu mâncam mai mereu mure pe la munte fără să știu că fac un genocid ecologic. Pentru a îndrepta treaba asta propun să înființăm fundația: "Salvați tufele de muri Și speranțele" | |
| = asta e femeia , pe asta o iubim... | sibechi vlad [30.Jul.08 11:36] |
| iolanda s-a referit la disparitia murilor din poezii...si nota nu a fost doar una de trecere ci a fost f mare.cat despre simina ta, sa stii ca si eu m-as indragosti de ea.pacat ca e luata.am cunoscut si eu o simina dar din pacate zidurile ei nu au devenit neaparat ruine ci s-au sfaramat repede pravalindu-se peste mine... | |