| = Cred că... | Mihai Cucereavii [25.Jul.08 16:06] |
| ar fi mai bine ultimul rând să fie primul: țăranul cosind - senine-n fața morții florile din câmp În rest, numai bine! | |
| = Semn | Doru Emanuel Iconar [26.Jul.08 22:36] |
| Un poem aproape identic am publicat în iunie pe un site internațional în 24 iunie și a apărut în volumul de versuri „Aripi pe cerul poeziei”, apărut în iunie 2008 fulgeră iarbă peste pajiștea nouă țăran la coasă De data asta am fost mai iute. Doruleț | |
| = Doruleț | nicolae tomescu [26.Jul.08 23:00] |
| Ceea ce îmi spui mă bucură. Sună frumos cele 17 silabe ale tale dar nu mi se par chiar (aproape)identice cu ale mele. Ale mele pornesc dintr-o experiență recentă când chiar am tăiat iarbă și mă gândeam la viața căzută sub coasă. Există și speranța regenerării acestei vieți, greu însă de exprimat în așa de puține silabe Mulțumesc de trecere | |
| = Mihai, | nicolae tomescu [26.Jul.08 23:27] |
| Ai dreptate se poate și așa. Important este ca ideea să fie receptată. O altă idee ar fi, după cum îi spuneam și lui Doruleț mai sus, continuitatea vieții firului de iarbă și după aparenta sa distrugere. Cu gânduri bune | |
| = În discuții se naște adevărul | Mihai Cucereavii [28.Jul.08 08:18] |
| Nicolae, m-ai convins. Doruleț, Sunt două texte absolut diferite, e asemănător doar ultimul vers și acela nu-i identic. Succese! | |
| = vieți...cosite | eugen pohontu [28.Jul.08 08:32] |
| Nicolae, tare mi-a placut tristihul tău, mă rog, mini, micro, nano, pico, femtopoem :), dacă n-ar fi metafora prea evidentă, tinde frumos spre haiku fără să-ti citesc commul, exact același setiment l-am avut și eu, deci poemuțul(sic) transmite foarte bine! și eu sunt de acord că formula aleasă de tine este cea corectă, pentru a transmite sensul propus, eu aș folosi totuși 'florile de câmp', oricum nu extinzi pentru toate florile cosibile, să zic așa... parcă sună mai lin... felicitări, eugen | |
| = Eugen | nicolae tomescu [29.Jul.08 22:19] |
| ca întotdeauna comentariul tău este la obiect și cu bătaie lungă Scuze pentru întârziere dar iarăși am fost să fac acele munci pe care cei dinaintea noastră le făceau fără a zice mereu (ca mine acum) că muncesc Cu cele mai bune gânduri | |