| + happening | florin caragiu [01.Jul.08 00:43] |
| am revenit si am citit toate poeziile postate, sunt deosebite. las, desi cu intarziere, o stea pentru a exprima castigul de a le fi citit. in ciuda amplorii textului, am fost retinut aproape de variatia polifonica pe multiple paliere a desfasurarii lirice. Sunt atinse straturi de diverse profunzimi cu o deyinvoltura remarcabila. Dramele, portretele te izbesc si te misca prin modul viu, plin de nerv, al trasarii contururilor poetice. Surprinde spre exemplu placut plasticitatea cu care e descrisa viata intrauterina, fatul plutind parca in poezie, apoi "separarea" sau "lepadarea in lumina". Potentata de acest fundal ni se prezinta in trepte o arta poetica Nimic nu e real, în apropierea poemului, totul e un imens trompe l’oeil , o imensă anamorfoză, ca o pădure desenată pe geamul deschis spre aceeași pădure, Poemul e un desemn care acoperă structura realului, Prea adevărată, prea crudă, prea rece. Am văzut undeva, într-un album de artă modernă, un happening ciudat, un uriaș corp de femeie, prevăzut cu scăriță, de dimensiunile unei încăperi, În care puteai să reintri, în care puteai să te odihnești, să bei puțină cafea sau să discuți cu prietenii tăi cei mai buni despre poezie. Aș dori ca poemul acesta să fie un asemenea happening, o antecameră pentru pîntecul În care am înțeles că nu trebuie să cred în suprafețe. Trupul meu teatral, singurul meu text reușit, Singurul care poate da carnație ideilor, Corpul meu răstignit, înțepat, se zbătea să trăiască în incubatorul acvariu cu deosebita placere a lecturii, Florin Caragiu | |