Comentariile membrilor:

=  Nicoleta	carmen mihaela visalon [23.Apr.06 22:57]
Am bunul obicei sa intorc vizitele. Uneori, din politete, trebuie sa gasesc ceva care sa-mi placa. Nu este cazul aici, unde prima strofa mi se pare o buna definitie a conditiei umane, sau ce a mai ramas din ea: omul contemporan este intors cu spatele la sine. Si bucla cer/pamant mi se pare interesanta, cu atat mai mult cu cat reusesti sa (re)focalizezi pe instrainare. Daca, asa cu aflam din biografia ta, nu ai stofa de afacerist, ai stofa de diagnostician, asa ca ai ales bine poezie ca arta pe care sa-ti pui parafa. Viata e un drum cu sens unic, dar eu cred ca exista cle de intoarcere. Si in timpul ei si dupa. Mai exista si sanasa caintei sincere in ultima clipa. Clipa aceea ingrozitoare sau minunata cand te dezbraci de haina de carne si te infasori in invelisul de lumina sau de bezna. Carmen
=  Carmen Mihaela Visalon,	Nicoleta Iuhoș [23.Apr.06 23:16]
îți mulțumesc pentru vizită și te mai aștept deși, văzând că nu ți-a plăcut, nu-mi fac multe iluzii. Poate ai remarcat, textul e la "personale". Sunt foarte singură și tristă. Nu am ciocnit încă un ou roșu. Azi când toată lumea sărbătorește cu familia, eu stau între patru pereți. Voi ține cont de sugestiile tale și voi modifica "prima strofă". Pe de altă parte, poate îți faci timp să citești și poezie pe pagina mea. Tristețea nu are scuză, dar am ascuns-o, la vedere, în acest text - personal. Imaginez clipa despărțirii de haina de carne, aproape o trăiesc, pe de altă parte, nimic nu mă lasă mai rece ca moartea. Poate tocmai pentru că prea mulți în jurul meu au murit. Nu sunt străină de căință. M-am înveșmântat aseară în Lumină, dar probabil efemeritatea trupului meu a stins-o deja. Plec acum. E noapte - tovarășul meu de drum. Ce lung e drumul către nicăieri! Te mai aștept.
=  ham ham	zabet mihai [23.Apr.06 23:29]
nicoleta nu știu dacă te ajută cu ceva dar și eu am o distanță de 4000 de km între mine și familie să nu modifici nimic la supărare nu merită mie îmi place personala așa cum e cu cerul deasupra, ham ham-uri ( aici se zice ca raspuns la cristos a inviat – ham ham – nu e banc ), aș recunoaște Omul și dacă s-ar preface în nisip carmen e un pic cam agitată de la ciclism probabil și crede că se află în posesia adevărului absolut dar noi știm că nu e chiar așa aid fasah majid ! – paște fericit !
=  Zabet Mihai,	Nicoleta Iuhoș [23.Apr.06 23:40]
știu că ești la distanță de familie. La mine distanța e mai mică (mama e DOAR în sufletul meu, fără km), tata e la 8 km, dar la infinit ca și comunicare... Dacă zici că ham ham e răspunsul la Hristos a înviat, am nimerit ca orbu Brăila! :) Te mai aștept cu mult drag, poate cu ocazii mai însorite... ham ham :)
=  escaladatul luminii	nica mădălina [24.Apr.06 01:15]
escaladeaza usi, uneori nu au ziduri in jur, nicoleta... dar stii asta, cum stii deatfel sa recunosti sensul asa-zis interzis spre inapoi la tine, cum stii ca o amenda n-ar fi nimic pe langa capul in sus pe drumul asta, cum stii ca peretii cei sugubeti se pot descompune ei in locul tau. uf, tristete multa si da, e patetica incercarea asta a mea de a vaseliniza usi, de a le pune clanta (am tot incercat si cu ale mele), insa parca as intelege si as ciocni un ou, astazi rosu, cu sufletul tau.:) ("ham ham", nicoleta)
=  Nica Mădălina,	Nicoleta Iuhoș [24.Apr.06 07:52]
îți mulțumesc de vizită și de compasiune. Toate ușile-s închise, am tot bătut la ele, le-am forțat, am încercat să le sparg. Am escaladat și ferestre. Dar când nu ești dorit trebuie să înțelegi, să te resemnezi și să pleci, să pleci, să pleci. Asta fac. Am pornit la drum lung. Acum merg pe un drum așa-zis fără întoarcere, plec afară din mine, cât mai departe. Totuși, posibilitatea întoarcerii (cu riscul de a plăti amendă) nu este exclusă radical. Doar că așa văd lucrurile acum, am nevoie de evadarea asta. Ca și cocoșul din poveste care a fost alungat, dar când s-a întors avea punguța cu doi bani (experiență, bogăție). Îți mulțumesc pentru primul ou roșu ciocnit, chiar virtual. Ham ham... Te mai aștept cu drag, (e soare frumos afară, poate asta îmi grăbește pașii, grăbește căutarea și implicit găsirea, apoi întoarcerea).
=  Posibililul mâine	mariana fulger [24.Apr.06 07:59]
Te-a prins și pe tine neputința? Într-un timp, căutam uși, dar nu mai exista noțiunea de ușă. Peste tot erau ferestre, cu mușcate, cu chipuri care aș fi dorit să-mi dea măcar un semn de viață, dar era o părere. Timpul rămăsese captiv între două uși, și ca să se răzbune, le anulase pe toate. De aici neputința de a mai găsi drumul spre inima celui pe care îl iubeam până la demitizarea propriului suflet. Viziunea ta e de-a dreptul macabră, aș putea spune, dar scrisă frumos. Mâine sper să te găsesc între patru speranțe. Viața e un drum cu sens unic - moartea -, dar până acolo ni se mai permite să greșim sensul. Uite cine te încurajează! O zi bună.
=  du-te!	FE [24.Apr.06 08:02]
Eu stau între patru pereți, ca între patru scânduri; mi-e cerul deasupra ...impresionant! nici pana acolo n-a fost altfel. Atâta singurătate am în mine :)) Viața e un drum cu sens unic și fără cale de întoarcere. (precis) ma intreb daca...never mind. stiu ca nu. slab text. in poezea e vba despre o singura usa, dar in titlu vad c-ar fi mai multe. le-ai fi uitat pe dinafara. se mai intampla. si nu mai hii aja da pesimista. suna la mine ca-ti deschid eu. :)
=  Recurrere	mariana fulger [24.Apr.06 08:16]
Cu spatele la cei care stau cu spatele la mine, dar tot văd câte greșeli stupide de scriere fac, te rog frumos să-mi ierți bâlbâiala degetelor din titlul comentariului anterior. Dar, mai bine, plec.O pornesc prin noapte hăituită de câini,în fanfară de ham-ham-uri. Plec.
=  răspunsuri:	Nicoleta Iuhoș [24.Apr.06 08:41]
Mariana Fulger, îți mulțumesc mult de tot de vizită și încurajări! Sincer, deja zâmbesc, iar cea mai sigură cale pentru a uita de necazuri este zâmbetul. Voi mai greși și sensul drumului (ca din întâmplare), voi culege speranțe de peste tot, ca pe galbene păpădii și îmi voi face coroniță. Apoi, voi fi cu totul alta și nu vor mai exista uși deloc. Mulțumesc încă o dată. Te mai aștept cu drag. FE, ai dreptate, în poezie (!) e doar o ușă (au fost mai multe, dar am schimbat textul la sugestia primei vizitatoare - Carmen Mihaela Visalon). Mulțumesc de trecere și te mai aștept, la vremuri mai optimiste, cu texte mai elaborate.
=  Nicoleta, Nicoleta, Nicoleta	carmen mihaela visalon [24.Apr.06 09:27]
Hristos a inviat! M-ai inteles gresit. Evident ca, mi-a placut poezia ta, evident ca, prima strofa nu trebuie schimbata, evident ca, voi posta in graba acest comm ca sa citesc ce ti-am scris si ce mi-ai raspuns si daca este nevoie sa revin cu explicatii suplimentare.
=  Revenire,	carmen mihaela visalon [24.Apr.06 09:48]
Evident, ca ai inteles mesajul meu, dar daca ai considerat ca acesta este raspunsul pe care-l merit, ai procedat ca atare. Multumesc:)
=  Carmen Mihaela Visalon,	Nicoleta Iuhoș [24.Apr.06 11:09]
Adevărat a înviat! Am recitit și eu primul tău comm. Ai dreptate, spuneai ceva "din politețe, ...nu e cazul aici". Dar prima dată când am citit picam de somn. Și am înțeles altceva. Mă bucur că ai revenit. O întrebare mai am: după modificări, care variantă îți place mai mult? prima: Nu mai am unde să mă-ntorc, toate ușile-s închise, toți mi-au întors spatele, mai ales eu însămi. sau ultima, cea acum postată? Eu încă oscilez. Tristețea te face orb uneori. Dar îmi va trece. M-a bucurat și mă bucură mult venirea ta pe la mine. Așa că te mai aștept cu mult drag, și cu critici și cu sugestii. Nu sunt o supărăcioasă. Poate mă aprind uneori prea repede, dar întotdeauna ascult vocea celor cărora le pasă.
=  Nicoleta, grea tema mi-ai dat:)	carmen mihaela visalon [24.Apr.06 11:24]
Nu pot sa aleg. Pe mine, prima stofa m-a cucerit din prima, pentru ca, asa cum am scris, am gasit in ea diagnosticul conditiei unmane, in care omul se trezeste instrainat de sine nu din vina aproapelui, ci a lui insusi. A doua varianata, aduce in scena si acel misterios tu, care poate sa fie oricine, sau orice. Parerea mea este ca noua varianta se leaga mai bine cu restul poeziei, mai ales cu strofa in care recunosti omul atunci cand pasesti prin nisip. Dar... eu o prefer pe prima. PS: Am uitat sa-ti spun. Cred ca ai incadrat gresit textul la personale in loc de poezie.
=  Carmen Mihaela Visalon,	Nicoleta Iuhoș [24.Apr.06 11:30]
încă o dată, mulțumesc. Am încadrat textul la personale, știe EL de ce, cel ce apare în prima strofă. Poate o trec totuși la poezie, mă mai gândesc. Ca să împac și capra... scuze expresia, voi face o nouă variantă a primei strofe. Ceva de genul îmbinarea celor două variante. Îți trimit un zâmbet din chiar inimă (sau ce a mai rămas din ea)...
=  toate se pot deschide!	Chitoveanu Victoria [24.Apr.06 12:20]
Nicoleta, decat o companie proasta sau stingheritoare,eu imi cer permisiunea sa-ti recomand sa-ti traiesti din plin starea de fericire cand te afli singur cu conditia sa descoperi intregul univers care te inconjoara si ti se asterne la picioare, numai tu sa ai ochi pentru el. Eu am alta parere: ca ne tot intoarcem in timp sau cum o fi definit si perceput timpul in cosmos.
=  Atîta singurătate...	Gelu Bogdan Marin [24.Apr.06 15:25]
Am dreptate cînd spun că scrii din ce în ce mai bine.Adevărat este că și tristețea este mai mare.Totuși,optimismul este sentimentul ce trebuie să ne caracterizeze.Sînt grele chemările fără răspuns,dar trecătoare.Sigur sînt trecătoare. Cum ai scris este foarte bine.Poate înlocuiești ham-ham-uri cu lătrături.Accentuează tragismul momentului și înlătură aspectul de poveste. Fruntea sus și să fii iubită de cine speri să o facă.
=  ...	Ioan Albu [24.Apr.06 16:00]
"Atâta singurătate am în mine încât aș recunoaște omul și dacă s-ar preface-n nisip". Cred că astea sunt cele mai bune versuri. - Și cele mai slabe? - Păi cele mai slabe sunt ultimele două. Spun o platitudine în formă aforistică. Altminteri, brava.
=  o ușă deschisă	Alpha Centaury [24.Apr.06 19:26]
Unde să pleci? De ce ești singură? Noi unde suntem? Suntem semenii tăi. Nu sta cu spatele la noi, nu fii tristă. Strigă-ne și îți vom răspunde. Am remarcat scrierile tale pline de sensibilitate și dintr-o dată ne spui că ești singură. De ce să te latre câinii, tu ești discretă, nu faci zgomot. Iar o ușă este sigur deschisă pentru tine.
=  răspunsuri (Victoria, Gelu, Ioan Albu):	Nicoleta Iuhoș [24.Apr.06 16:41]
Victoria: Tocmai că el nu este și nu ar putea fi vreodată nici companie proastă, nici stingheritoare. Cu toate acestea, mi-l exorcizez în fiecare zi din minte, înlocuindu-l cu muzică, poezie, raze de soare, flori, filme, literatură, prieteni, admiratori, parfumuri, ciocolată, Dumnezeu (Cel din urmă = Cel dintâi). Îți mulțumesc pentru vizită, sfaturi. Te mai aștept cu mult drag. Gelu Bogdan Marin, Îți mulțumesc pentru aprecieri. Sunt onorată de vorbele tale frumoase. Poezia e încă în lucru, tot mai modific câte ceva la ea. Voi ține cont, ca întotdeauna de sfaturile tale. Ham ham-urile le-aș păstra pentru semnificația adiacentă (vezi comm Zabet Mihai). Tristețea mea e maximă de Crăciun și de Paști. Pentru că nu am familie și nici pe cineva lângă mine. Dar îmi trece. Cu iubirea... depinde de el. Mingea e în terenul lui. Te mai aștept cu drag. Ioan Albu, sunt onorată că mi-ați călcat pragul. Trebuie să respir adânc să-mi revin - Ok. Da... trebuie să văd cum fac cu finalul, e cam pesimist, nu? Mă bucur că ați găsit și ceva de plăcut la mine, prin toată tristețea asta. Vă mai aștept cu drag.
=  Alpha Centaury,	Nicoleta Iuhoș [24.Apr.06 21:08]
îți mulțumesc pentru suportul moral. Da, știu, vă am pe voi, cei de pe agonia, care mă vizitează. Ar trebui să văd această jumătate plină a paharului: fără voi aș fi chiar hollow. Dar nu știu dacă ai experimentat singurătatea între patru pereți, atunci când ai enorm de mare nevoie de cineva chiar lângă tine... Sunt momente în viață când fiecare vrea să aibă clipe de singurătate cu sine, dar acelea le alegem noi. Când ți se impune singurătatea e cam nasol. Când toți se bucură alături de familie iar tu ești uitat de toată lumea și îți rămâne doar o realitate virtuală, viața nu e prea luminoasă. Oricum, mi-am mai revenit. Mă întorc spre voi, cu un zâmbet pe buze și strig: am nevoie de cineva care să mă țină în braaaațeeee!!! Te mai aștept A.C., cu mult drag.
=  parere	Andu Moldovean [25.Apr.06 00:24]
Mult "determinism" Nikki, nici o surpriza, nimic de aflat dincolo de cuvinte. pe care le golesti de apa. Nu stiu de ce, dar eu stiu ca apa vie n-a murit inca, dar pentru asta ar trebui sa iti intorci altceva decat spatele, si nici macar nu stiu daca vorbesc pe limba ta. Bobadil
=  deschide usa crestine	Ruse Andrei [25.Apr.06 01:43]
1. e al nu stiu catelea text asupra caruia nu are loc o dezbatere sau se spun pareri ci un este un chat ieftin pentru urcarea la subiecte fierbinti. deci, dragilor editori , va rog sa nu mai veniti la comentariile mele pentru atentionari de acest gen decat cand voi vedea ca ii atentionati pe toti. 2. revenind la text. unul slab, imi pare rau s-o zic. ma asteptam la ceva mult mai... iar plangere de mila, iar sumbru, iar nimic nici un rezultat nimic de zis decat descriere de patetism. nu stiu ce s-a intamplat de pastele asta, dar parca toti am uitat sa scriem ( in afara de andu - bv. pt. anime ). mariana fulger cauta iubirea pierduta nu stiu unde, dati-i un sfat va rog sau o recomandare la psi, ioan albu si-a amintit ca moare, ce se intampla nene ?! :)) se formeaza tot felul de gasculite pentru promovarea textelor, dar nu se vede cat sunt de slabe ?! 3. ar trebui sa mai existe o rubrica ( nu ma exclud nici eu din subiect ) la introducerea unui text "ce mi se pare mie ca e poezie" pt. ca pe bune sunt destule jigniri la adresa saracului cuvant... "poezie". 4. stau singur si plang ma trece un gand scriu o poezie vai si vai de mine este ? ma apuc si eu, ce mama dracu ?! pai e la moda. faceti ma ceva ca se duce ***** de suflet frumusete de site, devine un fel de balci national. 5. toate au fost cu sinceritate. cine se enerveaza inseamna ca nu e corect. nimic personal cu nimeni. noapte buna.
=  răspunsuri:	Nicoleta Iuhoș [25.Apr.06 15:59]
Andu Moldovean, în primul rând vă mulțumesc mult de tot pentru vizită. Aveți dreptate, nimic deosebit în textul de mai sus, doar durere, dar de durere e sătulă întreaga Românie. Mai este apă vie, voi renaște și eu, sunt convinsă. Mi-am întors deja sufletul spre Dumnezeu. Sunt pe calea cea bună, nu credeți? Vă mai aștept. Ruse Andrei, la 1. cred că ar trebui să-ți răspundă editorii. la 2: ai dreptate, textul e slab, dar e scris din suflet. A fost pus la personale (o scurtă perioadă a figurat la poezie, ca răspuns unei sugestii). Durerea, tristețea devine patetică (în sens peiorativ) atunci când o expui public prea "pe față". Aici am greșit. Am circumstanțe atenuante, dar nu cred că mai e nevoie să le amintesc. la 3: îmi pare rău dacă murdăresc cuvântul poezie, chiar n-am avut această intenție. Am un suflet foarte sensibil și sunt întotdeauna bine intenționată. E drept și că... iadul e pavat cu intenții bune... la 4: plâng singură unde sunteți? nu mă vedeți/auziți? atunci scriu poezii... îți place? :) 5. și eu sunt foarte sinceră și mă bucur că și tu ai fost. Nu mă enervez. Când o fac (rar), am motive bine întemeiate. Sper că ai înțeles nu numai că nu m-am supărat pe tine, dar te aștept și cu alte ocazii, și cu sugestii și cu critici și cu nemulțumiri, dar poate chiar și cu laude, cine știe? Încă o dată țin să subliniez că apreciez sinceritatea și ironia ta. Mulțumesc tuturor celor care m-au "citit" și celor care mi-au fost alături. Vă mai aștept. Hristos a înviat! Să fie Lumină (și zâmbete)!
=  da	magda aiacoboae [01.May.06 17:23]
doar ca imi palce si imi place ca uneori ma regasec in aceiasi postura
=  Magda Aiacoboae,	Nicoleta Iuhoș [01.May.06 23:36]
îți mulțumesc de vizită - o surpriză plăcută. Te mai aștept cu mult drag.