| + o reușită | Vasile Mihalache [17.Jun.08 13:15] |
| Am citit acum un poem deosebit de frumos, surprinzător prin maturitatea transcrierii, delicat ca substanță, imaginativ ca descripție cu versuri memorabile precum " îți ating spatele/ seamănă cu zidul.../ multe inscripții de netrecut" altul " îmi e frică ... și aș putea rămâne-n derivă în mâinile tale"(ar merge și "cu mâinile tale"), dar cel mai adevărat este "inima ta are un strat de cărămidă arsă/ o ramă de lemn și-o singură fereastră.../ în care mi-ar plăcea (să stau) mult timp". Sunt unele inadvertențe care pot fi reparate precum "inima ta pare o locuință lacustră" dacă are un strat de cărămidă nu poate fi adevărat pentru că ar apare fenomenul de igrasie, nu are nici justificare cu restul poemului acest vers. Extrem de mult ai riscat cu sintagma "mișcările seismice " ale ochilor, neprovocată și cotropită de sensuri indescifrabile, este brutală ca exprimare, mai bine "mișcările încete" ale apelor, oricum pare un vers nesusținut. Totuși acord o stea de apreciere pentru o anumită senzație de puritate pasională a discursului, care denotă stăpânirea bună a subiectului. Să nu uit totuși să remarc în integralitatea ei prima strofă. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [17.Jun.08 13:31] |
| vasile, nu am nicio justificare pt miscarile seismice ale ochilor, sa ma gandesc dupa ce altceva l-as mai recunoaste, am sa revad azi. :):)ideea ta cu igrasia e mortala, nu m-am gandit la asa ceva, ma gandisem ca la karnak unde e si templul cu pricina e un lac, de aici, locuinta lacustra. ufff, am facut modificarea sugerata: sa stau mult timp. multumesc pentru stea. mcm | |
| = O deriva a iubirii | razvan rachieriu [17.Jun.08 14:03] |
| O derivă a iubirii ce naufragiază pe țărmul mâinilor și o frică de păsările cu aripile rupte sunt reperele simbolice ale acestei poezii. | |
| = Un ghiocel | Ioan Jorz [17.Jun.08 14:29] |
| Carmen Manuela, un poet spunea despre tine că scrii cele mai frumoase (și sfâșietoare- adaug eu) poeme de dragoste și, iată, "Poemul de netrecut" vine să-i confirme afirmația. Un text țesut în jurul unui EL, ca o pânză a Penelopei menită, nu să-l readucă din depărtări, ci să-l aducă într-un univers al tău, poetic, pe un continent inițial- cu o singură formă de relief, continent pe care l-ai construit tu pentru el. Acesta este elementul de nou. Am remarcat și finalul, unde teama că s-ar rupe velele, legătura cu aerul, apa, mișcarea și punctele cardinale, este atât de gingaș subliniată: "și aș rămâne-n derivă în mâinile tale". În loc de steluță, un ghiocel înflorind pe cer, să ai după ce să te orientezi! | |
| = derivă | florin caragiu [17.Jun.08 16:54] |
| frumoasă poezia. aceste volte elegante si surprinzatoare între interioritate și exterioritate sunt excelente mijloace poetice de exprimare a dragostei. | |
| = = | Vasile Mihalache [17.Jun.08 19:44] |
| poate mișcările seismice ale umerilor? | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [17.Jun.08 20:09] |
| razvan, ca reper simbolic eu alesesm spatele, dar orice alta viziune este binevenita. ioan, ghiocelul de la tine pe post de busola sper sa ma indrume corect, daca indica bine nordul totul e in ordine. florin, da, intre interior si exteriorul. totul in jurul unui zid cu multe inscriptii. vasile, :)e o idee varianta umerilor, desi daca stau sa ma gandesc folosind ochii, ma puteam gandi si la un eventual tsunami:):) multumesc si va mai astept | |
| = o alta manastire a argesului | katya kelaro [17.Jun.08 23:19] |
| frumoasa aceasta fandare de aripa. meditez asupra dedicatiei> pentru prietenul, sculptorul si omul Mircea Lacatus. chiar profit de ocazie sa intreb /desigur retoric/ unde e? sau mai bine spus cat va mai dura detentia sa in inchisoarea poetilor? din proprie experienta spun ca aceasta perioada a reducerii la tacere in pagina de autor e traumatizanta dpv creativ, e inhibanta si frustranta, scoate din plamani ultima bula de oxigen... e drept si noi suntem navalnici dar impulsivitatea e o latura a artistului autentic, asa precum si revelatia...se produce brusc... poemul e un far sau o candela...luati/l cum vreti numai dati drumul pasarilor sa zboare si poetilor sa scrie, iertati paharul varsat la manie pe masa... menirea editorilor e de a modera in numele ideii nu de a surghiuni dupa criterii mai mult sau mai obiective... mircea, nu/ti mai ramane decat sa te urci pe turla... ***mi/e dor si de niste oameni/pasare cum ar fi...livia stefan, ioan peia, mircea lacatush... daca/i intalniti, scuturati din aripa ...poate mai sunt si altii dar nu/i cunosc... | |
| = katya | Carmen-Manuela Macelaru [18.Jun.08 09:04] |
| katya, inedita comparatia poem-candela, poem-far.la intrebarea retorica, unde e? e greu de raspuns, de fapt e fara raspuns. dar iti pot da pagina lui. multumesc de semn. mcm http://www.agonia.ro/index.php/author/9974/page/7/mircea%20lacatus | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [18.Jun.08 10:44] |
| Carmen, am trecut si eu pe aici. sensibilitate si miraj. in arta constructiei mai este de lucrare. succes! ex:de câteva mii de ani îți ating spatele seamănă cu zidul ce apără templul lui Amon multe inscripții de netrecut cuvintele zeificate până la oase încă așteaptă să le iau cu mine - daca vorbesti de /spate/ nu mai are ce cauta /zidul/ - /templul lui Amon/ si /cuvinte zeificate/ etc., etc. cu prietenie, | |
| = petrutz | Carmen-Manuela Macelaru [18.Jun.08 11:32] |
| ideea este ca sa ajungi la templu trebuie sa treci de un zid de aparare, cam asta am vrut sa spun, la mine in poem evident, vad inima-un templu, spatele-un zid, etc etc, multumesc de semn si te mai astept mcm | |