| + * | George Pașa [29.May.08 12:29] |
| Deși vocea poetică pare aceeași, parcă există mai multă atenție în eliberarea de învelișuri lexicale ce se suprapuneau pe alocuri și o condensare a emoției, detașarea fiind numai aparentă. Ai ales, de asemenea, acel gen de explicativ care nu deranjează ca altădată, ci accentuează în mod fericit ideatica poeziei. "Pe marginea prăpastiei", drumurile par a deveni mult mai clare, deși vor presupune mai multe viețuiri și morți ritualice. Finalul este și el reușit. Există o eroare în versul "După ce a avut de ales între sinea sa și cea altuia". Introducerea lui "a" ("a altuia") ar crea o disonanță. Poate găsești o soluție. | |
| = . | Ligia Pârvulescu [29.May.08 14:14] |
| setea_ta, cu_pereții_ca_o_carte. Prima strofa bunicica. Restul nu comentez, dar in mod sigur se poate mai bine :) | |
| = condensare | bucur alexandra-emilia [31.May.08 09:54] |
| Multumesc mult pentru ca mi se atrage atentia acolo unde sunt scapari. Cel mai bine e vazut textul dinafara decat dinauntru. Da, eliberarea intelesurilor textului de sub cuvinte apasatoare si constructii incarcate e un obiectiv poetic pe care imi doresc sa-l ating curand, cat mai curand. As vrea sa se mai dizolve putin textul pentru ca si eu il simt incarcat.... dar am speranta ca viitorul va avea grija de toate, inclusiv de acest aspect. Multumesc pentru semnul galben. Si multumesc in aceeasi masura pentru semnul nou care ma incanta ca prezenta in pagina de comentarii, Ligia Pârvulescu. Cred se poate mai bine, desi in prezent este ceea ce este. | |