| = păreri | Anghel Pop [22.Oct.08 11:58] |
| Adriane, uchronia asta m-a amuzat, fiind scrisă cu meșteșug și vervă. Un mix de cultură și imaginație nu poate da greș. O mică obiecție aș avea la amestecul stilurilor: ba te scufunzi în concizia antică, ba ne iei cu întorsături de stil de prin letopisețe. Trebuie să convingi cititorul că uchronia ta "putea să se întâmple DACÃ", așa că turul de forță al plimbării prin epoci poate să amețească! Dar nu zic că e rea găselnița cu saltul din stil în stil. Poți marșa și pe ea, în cazul de față e plăcută. Cum simți tu. Îți sugerez să citești "Scrisorile către un tânăr romancier" ale lui Llosa, pentru a vedea acolo câteva trucuri ale scriiturii. Dacă le-ai citit deja, recitește-le, și pune în aplicare fiecare capitol printr-o povestire scurtă. Am înțeles că seria "Din circulare" cuprinde povestiri mai vechi. Cred că e bine să vii și cu povestiri scrise recent, pentru că asta te va ține implicat în interacțiunea cu cititorii de aici. E altă "vibrație". Citind și alte texte ale tale, am remarcat că uneori te prea întinzi, că te lași furat de farmecul narării, ceea ce riscă diluarea. E bine să scrii "la cald", și să corectezi "la rece", după câteva zile de la punctul final. Adică să tai, să tai, să tai. Pe Agonia nu se prea citesc textele lungi, sperie cititorii, poate de asta ai puține comentarii. Să nu te descurajeze asta. Vino pe viitor cu texte scurte, condensate, șlefuite la maxim, în care fiecare cuvânt să aibă impact. E bine să nu insiști prea mult pe confesiv, să încerci și schițarea unor personaje credibile în povestiri FOARTE scurte, cu schemă de conflict, ca să te ajute la concizie. Simt că ești talentat în proză, totul e perseverezi. | |
| = Celui care gusta uchroniile | Adrian DUMITRU [22.Oct.08 18:34] |
| Sunt onorat de trecere, Anghel, shi incantat sa descopar ca se mai uita cineva peste vechiturile mele. Nici nu shtiu cum sa incep sa itzi raspund. 1. Ashadar, vechiturile.... Problema mea e ca nu prea am chef sa scriu ceva nou, acum. Nu am nici timp, nu am nici zvac (ei da, am spus-o!). In plus, dat fiind ca mai tot ceea ce am scris eu pana acum nu a avut decat un circuit foarte inchis, printre prieteni, am avut - shi am inca aceasta - curiozitate de a vedea ce impact pot sa aiba textele postate altui public decat celui caruia i-au fost destinat. And there is plenty more where that came from... Shi-apoi, am s-o marturisesc fara sfiala, sufar de cea mai groaznica forma de perfectzionism cu putintza, aceea care se manifesta inainte ca textul sa fie scris, shi nu dupa… la care trebuie sa adaugam lenea dobandita genetic (-sic!). Iata de ce a trebuit sa admit in fatza propriului meu EU ca nu am sa fiu niciodata un scriitor "profesionist". Ain’t got what it takes… 2. Multzumesc pentru sugestie. Am sa arunc o privire peste Llosa (deshi, ca venise vorba, "razboiul sfarshitului lumii" a fost o incurajare pentru mine, dovedindu-mi ca se poate scrie shi cu fraze lungi, shi cu linia narativa franta shi intortocheata... ca sa nu mai zic nimic de "matusha Julia"...). 3. Stilul. Iarashi recunosc, ai dreptate, e cam dezlanat shi cu picioarele in mai mult de trei barci. Ar fi fost mai bine sa il unific – shi asta imi fusese shi intentzia cand am scris, dar m-a furat condeiul. In „Circularele” astea spontaneitatea este autentica (adesea conditzionata shi de un pahar de vin…), insa obiectivele sunt trasate cu grija inainte de a incepe. Astfel incat, prins intre Scylla spontaineitatzii shi Charybda obiectivului…. Sunt insa alte pasaje unde dialogul sau corul stilurilor a fost indelung investigat, shi trebuie sa admit, mi se pare o „arma” de nadejde in arsenalul literatului, sui generis sau nu. 4. Vorba lunga, saracia omului, disent-ils, monsieur le comissaire, shi au fara indoiala dreptate, iar fraza lunga inca shi mai abitir. Eu ce pot sa fac? Sunt vorbaretz, shi am tendintza de a labartza frazele panja dincolo de marginile rabdarii cititorului. Poate shi pentru ca scriu urmariinjd o voce interioara, ca sub dicteu, daca vrei, sau ca shi cum ash vorbi cuiva. Adesea mie insumi… 5. Dupa cum probabil ai observat, ultimele texte mi s-au rarefiat considerabil, le-am aerisit pe cat am putut, dar… ca in bancul acela, „conshtiintza” (asta, publicul, ahem) nu shi nu… Deh, ce sa mai fac? M-ash comenta singur, dar nu imi dau voie marimile de pe site… :) 6. Am sa itzi spun totushi ce i-am zis shi jupanului Andrei ot Tg Ocna – eu nu imi iau in serios „Circularele”. Sunt o gluma, ca un discurs despre politica externa a insulelor Kerguelen la o bere pe o terasa in Regie, admirand gratziile indepartate ale tineretului studios… Shi imi pare cumva rau ca am ales sa postez ca texte de debut pe agonia cele cateva bucatzi de care eram cu adevarat multzumit. Azi… in plina modernitate a lunii octombrie A.D. 2008, nu se mai uita nici dracul la ele, darmite sa le mai ia cineva… :) Shi, Doamne, sunt atat de lungi... cum ii shade bine green-hornului... So, multzumesc de trecere, de apreciere shi mai ales de incurajare. De perseverat, voi persevera, deshi obiectivul final imi scapa... :) Dar sa shtii ca taraba mea e deschisa oricum, chiar shi atunci cand nu ai doar aprecieri de adus… :) | |