| = Fata din… umbra | Maria Gheorghe [14.May.08 01:41] |
| Ioane, ai ridicat aici o scara in Casa cu iedera pe care am urcat-o treapta cu treapta in bucuria coborarii cararii spre mare... fata aceasta din... umbra a dat poemului emotia gestului... liber sa fie... Atunci fata și-a scos de la gât pandantivul și mi-l aranjă, pe pipăite, pe o fila din calendar, in dreptul inimii. Poemul tau are "aerul", dintre firele de iarba, mai frantuzesc decat romanesc... poate din François Villon, poate din Jacques Prévert, Albert Samain... sau, de ce nu, Yourcenar... poate de aceea "versiunea" franceza (absolut fidela celei romanesti) a primit o stea rosie... si asta, nu pentru traducere, ci pentru emotia gestului fetei din… umbra... pentru cat de "francez" canta... il aud pe Serge Gainsbourg cum il tremura vocea in emotia atingerii... Alors, la fille enleva le pendentif de son cou et le posa sur moi, en tâtonnant, à l'endroit du cœur. De la "francezi" fata din... are o stea rosie... de la mine, traditionalul un pumn de scoici, si inca unul, de pietre rotunjite de bucuria gestului unui val ce le-a udat ca pe o floare... | |
| = din umbra | Ioan-Mircea Popovici [19.May.08 18:26] |
| nu m-am grabit sa raspund la intamplare si nici foarte exact intrucat jumatatile de umbra nu-s precum umbrele. la vorba, culoare si port seamana foarte mult si cu jumatatile de Infinit si cu multiplii lui. apoi nu stiam daca sa-ti zic sau nu cat din firul de iarba am lasat in semn de carte si cat din el, din umbra a ajuns radacina de plaja si aripa de scoica... azi m-am oprit in umbra piramidei. undeva, inspre tarm, am vazut un copil care inalta zmeie. intr-o intamplare fericita, pe seninun cerului aparuse un nor. in urma lui, norii lui Aristofan si putin mai spre dunga zarii, norii lui Cretia... norul meu era fara umbra, daca nu cumva era chiar umbra de pe zid... | |
| = Un poem ca un fir de iarbă | George Mira [27.May.08 15:55] |
| …cu care salți zăvoare, deschizi uși. Intrarea în atmosferă se face printr-o referință la Francois Villon (misteriosul, zbuciumatul și ingeniosul poet francez). Apoi: ploaia albastră, apariția Ei, „jumătățile de umbră” urcând pe pereți – amplificând misterul, melancolia. Sub masca epicului se desfășoară o adevărată sărbătoare lirică: „Dau să opresc aici povestea, văzând cum umbrele-s de joi./Iar azi e luni. Pereții-s goi.” Nu vreau să spun cuvinte mari, dar mi-a plăcut mult poezia aceasta. | |