| + basm | Miriam Cihodariu [06.May.08 15:52] |
| Am avut rabdare sa citesc toata poezia si nu-mi pare rau. Nu te-am mai citit de mult, dar mi se pare ca ti s-a maturizat destul de mult stilul, si nu in sensul mai putin bun al cuvantului. E frumos ce scrii tu ca un basm, si trecerea in taramul pieptului tau nu e articifiala, nu exista o ruptura intre arhaic si actual pentru ca in poezia ta ploua pe alocuri cu raymond si cu janis si cu tratate de drept constitutional la un loc cu fluturii, cu iubita si cu absente si distante. Cel mai mult mi-a placut atmosfera, nu un vers-doua anume ci starea de spirit care pluteste printre ele. Cred ca o sa te mai citesc, sa aflu ce trenuri mai vin si ce iarba mai creste. :) | |
| = 10 | Dana Mușat [06.May.08 16:31] |
| 'o să intru în ea ca noe în arcă' este poate cea mai cuprinzătoare și emblematică sintagmă din text: renaștere - atât de simplu și de original. Nu știu dacă sunt total de acord cu alegerea titlului și cu unele inserții în engleză. Dar cred că-și găsesc rostul până la urmă. Salut! | |
| + Opus in Love Major | Vasile Munteanu [06.May.08 16:43] |
| un text consistent, cu pasaje lente, de blues, și, alternativ, cu pasaje de jazz improvizat de un vituoz al sunetului; o conștiință plasată la granița dintre două realități bipolare [o realitate... reală (concretă) și una imaginară (căreia intensitatea trăirii îi anulează caracterul de fantasmă, conferindu-i caracter de ubicuitate)]; vehiculul care poartă o astfel de conștiință între aceste lumi este dragostea (redată în dublul său raport: carnal și psihologizant); cel mai mult îmi place că textul începe oarecum ezitant, ca și cum autorul știe/simte ce are de spus, dar nu știe exact cum și "pe unde" urmează să treacă "interpretarea"; treptat textul își dobândește echilibrul și siguranța de sine. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = raspunsuri | emilian valeriu pal [06.May.08 16:44] |
| Miriam, multumesc. da, m-am axat pe atmosfera, am incercat o combinatie intre planuri, un fel de fortare a simturilor. De fapt sunt zece poeme pe care le-am comprimat in acest text. Dana, titlul e o piesa de Janis Joplin. Cit despre insertiile in engleza isi au rostul lor. De exemplu, faza cu Raymond e din Rainman.Multumesc de semn. | |
| = vasile | emilian valeriu pal [06.May.08 16:50] |
| Onorat de apreciere, am primit comul tau cind am trimis raspunsul. Acum nu stiu, si mie mi se pare ezitant inceputul, insa asa incepe si Janis, iar spre sfirsit se dezlantuie. Multumesc de interpretare. | |
| + . | nica mădălina [06.May.08 17:34] |
| muchiile acestea ample, a căror împăcare cu poezia este în genere sensibilă, cred că aici au fost gestionate oarecum eficient (oricât de sec sună acest cuvânt). tocmai pentru a evita efectul moleșirii, care în alte texte e, din păcate, vizibil, cât timp de cele mai multe ori alegi să scrii lung și stufos. de altfel, de fiecare dată când comprimi, pe mine una mă bucură. iar aici, deși nu e scurt, e comprimat, prin aceea că ai decis să renunți la barocul specific și să să mergi pe ceva ce din postura mea de lector văd ca onestitate față de text. adică textul nu mai debordează de amănunte care țin de autor și devine o entitate cu mers propriu. mers propriu fără artificii (cel puțin nu bătătoare la ochi) când vine vorba de legături. în sensul acesta, onestitatea numerotării, în lipsă de altceva, e iar de apreciat (în raport cu varianta încercării de a transforma textul, prin treceri ample, într-un mamut). text încă heteroclit la nivel de gestionare a efectelor de stil, cu treceri prin tot soiul de zone familiare și nu prea una alteia (natură, drept administrativ, iar natură, muzică, natură umană). dar explicabil dacă e văzut ca o colecție de texte mai mici între care se întâmplă corespondențe. cred că m-am lungit excesiv. bref, când textul e în prim-plan și nu dorința de a transmite cu orice preț (iar aici acesta cred că este efectul, o așezare în față a textului, nu a resorturilor din afara lui), eu spun că pe asta se poate merge. și încurajez o și mai atentă pigulire, debarasare de narativ, în favoarea punctării incisive și care să ajungă, cândva, să zguduie lectorul. | |
| = congrat ! | Anca Anghel Novac [07.May.08 05:57] |
| in pieptul acestui poem creste iarba un poem de dragoste desavarsit "nu suntem singuri toți avem cîte un pinguin" asa este definitely nu suntem singuri ci doar mai mult sau mai putin absenti as janis still is in seara asta de preferat poeziei este cu siguranta poemul tau | |
| = jos palaria | Mona Furca [07.May.08 06:29] |
| poemul - ca parca suna mai adecvat decat "poezia" - merita cele 3 stele, imi place cursivitatea si chiar daca m-am ratacit in unele trimiteri tot am prins sensul, mi se pare important. imaginile sugestiv-descriptive te duc dintr-un cadru in altul si se leaga fara hopuri intr-o fresca finala, asa ca lungimea de care m-am speriat initial am uitat-o repede. Jos palaria. Mona | |
| = parere | Dan Cârlea [07.May.08 10:56] |
| minusuri: inflația zoologică "noi credem că dumnezeu e un pinguin" - antologică "înainte s-adoarmă iubita mea se leagănă o privesc pe furiș îmi vine să-i spun raymond you’re an excelent driver închide ochii se leagănă îmi vine să-i spun janis i guess you’re just like a turtle" - balast în general, prea mult plusuri "cînd facem dragoste sub noi dumnezeu desparte pămîntul de ape" "se-ntunecă repede în partea noastră de lume" "o să intru în ea ca noe în arcă" "capul mi-e gol ca o gamelă uitată-n tranșee"/> "au rămas doar castanii să lucreze pămîntul" - dar fără versul cu Belfastul și Madridul "apoi te cuprinde o liniște hrănitoare"/> "iubita mea are timp să-mi învețe tot trupul de parcă-ar învăța să conducă o sanie trasă de cîini care o duce întotdeauna acasă" buna si ultima strofa in concluzie, opinez ca e un poem care merita bine scuturat. din el poate iesi ceva ok. acum e mult prea incarcat. | |
| = airplane | claudiu banu [07.May.08 11:22] |
| E excelent asa cum e, cel putin pentru mine.Nu sunt revelatii dar e scris frumos, dintr-un unghi personal (implicit original) de vedere. Chestiile semnalate ici colo nu mi se pare decat chestiuni de gustibus. pasajul preferat este cel cu numarul 6. Sa auzim de bine! | |
| = frumos, dar | medeea iancu [07.May.08 11:33] |
| seamana cu 5 poeme de dragoste, alte 5 poeme de dragoste tot de tine scrise, reiei anumite imagini, acolo parca concetrai mai bine ce aveai de spus; aici pare transparent. | |
| = raspunsuri | emilian valeriu pal [07.May.08 15:15] |
| Madalina, multumesc, uneori iese, alteori nu. Probabil acesta e unul din momentele in careiese. Anca, prea generoasa, multumesc de asemenea. Mona, multumesc si tie de apreciere. Dan Cirlea, cind ma refeream la Dumnezeu-pinguin, ma refeream la obiceiul pinguinilor de ramine toata viata linga perechea lor. In rest chestie de gusturi. Claudiu, conteaza foarte mult parerea ta, multumesc. Medeea, te rog reciteste textele, e o diferenta de la cer la pamint, in sensul evolutie. Dar fiecare isi aduce aminte ce vrea. Multumesc. | |
| = .-. | florian stoian -silișteanu [09.May.08 17:50] |
| nu cunosc intenția acestei sosiri acum și aici.uneori desfac la rând apoi la pachet cu tot ce e în afară.pot recunoaște poemul găsesc de cuviință o subliniere adică bătrăne te.am citit!domnul cârlea fin observator știe ce știe .sună bine bate inima acolo în ce scrii așa gândesc...de răzgândit nu mi-aș dori... | |