| + părere | Liviu Nanu [22.Apr.08 21:50] |
| Ela, poemul tău a reușit să mă pună pe gînduri. Cred că ai generat un fel de emoție pe care n-o pot defini. Am remarcat: "cum numai copiii se întind în soarele umed să se mai nască o dată fără coloană fără strigăt" "singurul zgomot macerat pe care îl bem înainte de somn" "înainte să mergi mă las în jos tot mai în jos de picioarele tale îți șterg cu grijă călcâiul și uit uit că sunt femeie " Aș renunța la al doilea "uit", nu cred că repetiția are efect estetic în cazul de față. cu scuze pentru deranj, al 71-lea cititor, anton | |
| = ela | ștefan ciobanu [22.Apr.08 23:15] |
| da, poemul conduce catre ceva. dar nu te ia de mana sau de guler. e o conducere prin magia cuvintelor bine aranjate. din poezie reiese imaginea udului, al apei, simbol al penetrarii cu usurinta, al trecerii, al puritatii, de ce nu al curateniei. personal m-am opintit la inceput, unde versul /mă izbește mirosul tău sângele cu pumnii mărunți/ nu mi-a sunat bine. acest sange cu pumni nu mi-a creat nicio imagine, decat una fortat. dar poemul, in intregime, mi-a placut. | |
| = Liviu, Ștefan | Ela Victoria Luca [22.Apr.08 23:37] |
| Liviu, mulțumesc, da, am simțit (interior) nevoia de a apăsa pe uitarea aceea, dar e mai bine, în toate sensurile, inclusiv estetic, fără ea, exterior, în textul scris. Da, greu definibile emoțiile aici. Ștefan, fiecare sunet-cuvânt de aici a venit firesc, simplu (chiar și imaginea aceea în care te-ai opintit, tot spontan s-a creat în mine), nu este nimic, dar nimic "aranjat". Nu se dorește deloc un luat de guler, de mână, nu. Și voi lăsa apele ei așa, au un sens, au o destinație anume. Mulțumesc. Ela | |
| = o alta parere | Grigoraș Vasilică Orlando [23.Apr.08 00:19] |
| Eu cred ca ar trebui sa mai revezi aici "o revenire a apelor pure a sunetelor" caci suna a a aoleu mai degraba.Si inca o precizare aici "ne dizolvăm îndulcim apele" ori modifici si pui "ne dizolvăm îndulcind apele" ori lasi asa si pui virgula "ne dizolvăm, îndulcim apele". Mi-a placut in rest este perfect. | |
| = Orlando | Ela Victoria Luca [23.Apr.08 00:22] |
| Revenirea este (asta am scris, asta e intenția, asumată) a apelor pure, a sunetelor (originare, primordiale). Iar acolo se citește cu virgulă. Nu adaug, fiindcă ar înseamna să adaug întregii poezii punctuație. Virgula este inclusă. Mulțumesc pentru însemnare. Ela | |
| = percutant | Fluerașu Petre [23.Apr.08 01:42] |
| Ela, felicitari pentru o poezie suava, in care imaginile se impletesc cu trairile autentice. E un filon profund aici, pe care il reliefezi cel mai bine in final, cand termini apoteotic si fin in acelasi timp. Poemul imi pare ca se insinueaza in constiinta cititorului, il cuprinde din toate partile si ii ofera imagini percutante, care raman. Felicitari, mi-a placut mult. petre | |
| = Reușită | Marius Marian Șolea [23.Apr.08 09:56] |
| Buna acest poem! Folosiți, fraților, punctuația, din respect pentru română, pentru sobrietatea, cel putin socială, a demersului, pentru a fi exemplu de scriere, chiar și pentru expresivitatea textului. Este singura tristețe pe care mi-a produs-o acest text. În rest, foarte bun! | |
| = Petre, Marius | Ela Victoria Luca [23.Apr.08 10:24] |
| Petre, voal pesemne că se fac uneori cuvintele, suntele, apele. De ajunge la conștiința unor cititori, e bine. Marius, mulțam pentru apreciere. Acest poem va avea imediat și punctuația, pentru sobrietatea mea caracteristică și pentru a desfira tristețea despre care scrii mai sus. Ela | |
| = bună | Mona Furca [27.Apr.08 11:13] |
| L-am prins cu punctuație și m-am bucurat, să-ți spun de ce, foarte prozaic: dacă e prea greu de descifrat și n-am timp nu apuc să-l citesc ori să comentez nici atât. Dar mi-a placut, imaginile olfactive si vizuale a macilor si verbinei, finalul. Bravo Mona | |