| = carmen -manuela | mircea lacatus [13.Apr.08 22:55] |
| tinand cont ca poezia aceasta este un papirus vine dintr-o lume pe care numai tu o cunosti si o anume cruzime a imaginii o destul de complicata compzitie o magie care pluteste peste cuvinte si sentimente da nimic nou sub soare aceleasi drame s-au petrecut inca din zorii omenirii aceleasi dame ca cele de azi ca cele de maine in toate -iubirea numai un vers superb intre ele : "parca ti-am mai spus numele meu" placut sa trec in lumea "umbrelor" tale | |
| = mircea | Carmen-Manuela Macelaru [14.Apr.08 08:26] |
| am un set de minipoeme din ciclul papirus,oricum pana la urma voi sfarsi rin a-mi pune propria inima intr-o canopa pt iubitul meu in lumea de apoi. da, nu conteaza femeia de azi sau de acum 4, 5 mii de ani, toate au stat si vor sta sub acelasi soare, dar nu Ra, ci poate un soare personal, tangibil:) intr-o permanenta lupta. mcm | |
| = carmen... | ioana matei [14.Apr.08 10:16] |
| vad in poemul tau misterioase legaturi...intre el si ea...pe care, de multe ori, felul in care ne imaginam iubirea le transforma intr-o panza de paianjen...el si ea sunt, pe rand, cand prada, cand pradatorul...de aceea spatiul in care se desfasoara totul devine o casa a iubirii neprimenita... despre "Ultimul iubit, ultima pastilă a morții"...iubirea niciodata nu omoara...ea mereu inalta...omoara doar o stramba oglindire a iubirii in noi...de ce stramba?...asta e o intrebare foarte importanta pentru fiecare dintre noi... | |
| = ioana | Carmen-Manuela Macelaru [14.Apr.08 13:16] |
| fiecare cu punctul de vedere, de la inaltare pana la moarte e doar un salt, uneori il regreti fie ca l-ai facut fie ca nu ai avut curajul sa-l faci.reflectarea de care vorbesti nu e stramba, dar lumina reflecta uneori gresit si suntem intr-o iluzie mai mult sau mai putin optica:):) mcm | |