| = citadela... | ioana matei [22.Feb.08 21:05] |
| din pleoape si maini...pe care de/(mult?) o putem intelegem...atat de mult ca am uitat sa mai fim...un poem in care ochii, rapsozi merituosi, ii canta in struna... cuvantului...aici e doar "întuneric"(?)... | |
| = părere | Cătălin Ionașcu [22.Feb.08 21:06] |
| Trecere prea bruscă de la o situație la alta, atât de rapidă încât stările cuprinse în acest scurt poem trecute în viața reală ar dura câțiva ani buni - de la școala generală (ora de educație fizică) până aproape la maturitate (cam tristă, ce-i drept: "ar trupul parcă mi-ar fi o plajă pustie pe timp de iarnă/ scriu cu ce a mai rămas dintr-o mână a mea/ scriu pe acest nisip rece umed fără urme" ... Cătălin | |
| = in poezie | Alina Manole [22.Feb.08 21:06] |
| Nu imi place ca ai bagat capacele de canal in poezie. Puteai sa spui si tu ca piatra care acopera pestera lui Platon. :) | |
| = silvia coloianu, încercând să împac lumile... | Teodor Dume [22.Feb.08 22:28] |
| da, poemul e bun și are în desfășurarea sa motivația mesajului care nu prea lasă loc de interpretări dacă lectura este una responsabilă. pentru confirmare am să aduc o singură motivație: "ca două capace de canal" părerea mea că cele două comparații,(pleoapele grele-două capace de canal) au un numitor comun bine scos în evidență de către autor. doar pleoapele adună și ascund mizeria(ori frumusețea) imaginii întipărită pe retină precum capacele de canal ascund... citez partea interesantă pentru mine "sub aceste pleoape grele ca două capace de canal încercând să împac lumile parcă marea se aude iar trupul parcă mi-ar fi o plajă pustie pe timp de iarnă scriu cu ce a mai rămas dintr-o mână a mea scriu pe acest nisip rece umed fără urme fără tălpi rapsozii vor ajunge târziu în oraș poate prea târziu și în ochii lor va fi mult întuneric sub aceste pleoape grele ca două capace de canal încercând să împac lumile parcă marea se aude iar trupul parcă mi-ar fi o plajă pustie pe timp de iarnă scriu cu ce a mai rămas dintr-o mână a mea scriu pe acest nisip rece umed fără urme fără tălpi rapsozii vor ajunge târziu în oraș poate prea târziu și în ochii lor va fi mult întuneric" îndeosebi de la jumătate spre final, inclusiv, mi se pare un text deosebit. în inima mea de cititor fidel mi s-a cuibărit o părticică din poem și nu pot să afirm, altceva, chiar dacă un vers sau două nu mi-au stârnit curiozitatea. cu sinceritate, teodor dume, | |
| = erată | Teodor Dume [22.Feb.08 22:30] |
| din greșeală la postare s-a copiat, în dublu citatul. a se citi ca atare, | |
| = tuturor: am schimbat rapsozii pe raperi. | silvia caloianu [23.Feb.08 08:45] |
| dupa ce am publicat poezia aici, am adormit. iar acum... mi-am facut o cafea, am schimbat "rapsozii" pe "raperi" si va multumesc de trecere si de pareri. | |
| = rapsodii de iarnă | dorin cozan [23.Feb.08 09:50] |
| sub aceste pleoape grele ca două capace de canal soarele coboară acum pe o funie scriu cu ce a mai rămas dintr-o mână a mea fetele urcau grațios la ora de educatie fizica soarele coboară acum pe o funie și în ochii lor va fi mult întuneric | |
| = Dorin | silvia caloianu [23.Feb.08 10:01] |
| multumesc de trecere: mi-a sugerat noul titlu. | |
| = straturi intime | Eugenia Reiter [23.Feb.08 10:13] |
| cred ca-mi placea mai mult titlul anterior:) era mai "a la silvia" imi place "cum" nu distrugi misterul: "trupul parcă mi-ar fi o plajă pustie pe timp de iarnă scriu cu ce a mai rămas dintr-o mână a mea scriu pe acest nisip rece umed fără urme fără tălpi" | |
| = Silvia, | Nicolae Popa [23.Feb.08 20:29] |
| Superb vers! "soarele coboară acum pe o funie" Aprecieri deosebite! | |