| = în lipsa ta sunt un greiere care-și mănîncă piciorul | Leonard Ancuta [17.Jan.08 19:03] |
| imi place ca aici mizezi pe constructii usor absurde, extra-ordinare. de asemenea ti-ai curatat limbajul, am mai spus-o si cu alta ocazie insa acum mi se confirma. chestia cu satul olimpic parca am mai auzito. cred ca mi-a povestit cineva. | |
| = leonard | emilian valeriu pal [17.Jan.08 19:26] |
| Constructiile pe care le vezi absurde sunt reale. Greierele care-si maninca piciorul e un un greiere de pestera australian care in lipsa hranei dezvolta autofagie. Totul are un pret pentru ca piciorul-foarte nutritiv de altfel, nu mai creste. Satul olimpic a facut deja subiectul unui reportaj la BBC, am scris si eu in nenumarate rinduri. Sunt foste grajduri de CAP, transformate in locuinte sociale. Populatia estimata e de peste 500, in majoritate tigani sau persoane fara niciun venit. E localizat la amrginea orasului si te izbeste mirosul de la un kilometru. Ca sa se incalzeasca oamenii fac focul direct pe dusumea, din sticle de plastic si cauciuc uzat. | |
| = . | nica mădălina [18.Jan.08 08:04] |
| o anume strunire a tentației de a povesti prea mult și un dozaj deloc neinspirat între povestirea acesta pe de o parte și comparație (încă abundentă, însă), respectiv metaforă pe de o alta. ceea ce facilitează parcurgerea fără hopuri. plus dacă nu concentrare a discursului, cel puțin simplificarea acestuia, ceea ce îl face mai credibil (nu musai în sens realist, ci ficțional-epic, căci textul îmi pare că balansează pe granița, oricum de multe ori incertă, între poezie și proză, nu că ar fi necesară vreo încadrare tranșantă într-o categorie sau alta). | |
| = madalina | emilian valeriu pal [18.Jan.08 12:59] |
| Toata constructia interiora balanseaza pe granita asta dintre poezie si proza. Metaforizarea, firul epic tin de stilul pe care mi l-am impus. O fi bine o fi rau, nu ma prea interseaza. Imi place sa provoc cititorul, sa ma joc cu simturile. De aici si hipersensibilitatea, exacerbarea intetionata. Exista in ultima vreme o tendinta de simplificare, de claritate. E o evolutie care pe mine ma multumeste. | |
| = Liturghie | Plopeanu Petrache [20.Jan.08 15:49] |
| Frigul, marele maestru al transhumanței hainelor, ghetelor, "dedesubturilor" călduroase...splendid: "aerul s-a ghemuit în plămîni scîncește nu vrea să iasă". Început de eră glaciară "în lipsa ta sunt un greiere care-și mănîncă piciorul"---mă gândesc insistent la ce s-ar fi întâmplat dacă ea ar fi fost în locul greierelui care-și mănâncă piciorul Ea are nevoie de îndepărtarea zăpezii-este un ritual atât de sacru prin utilitatea lui încât trebuie repetat dimineața și seara-ea are nevoie de ritual pentru a fi prezentă în mintea lui Ceea ce începe cu "vecinii mei au înebunit" până la "crîșmele băncile garsonierele", mă face să-mi trezesc ludicitățile apocaliptice...ceva de genul "și-au apărut o pară de foc și...și...". Anticiparea Apocalipsei "te" poate îndumnezei! Împreună cu "ea-amintire"-o zi cu prezența "ei-amintire" Și din nou devii transcendent în istorii sau în divin Dar la sfârșit revii obsesiv la curățarea de zăpadă a amintirii "ei" După ce am citit, după ce am scris comentariul mi s-a luat o piatră de pe inimă.Am răsuflat ușurat. De ce? Am simțit că există aici o liturghie a depărtărilor și a amintirii și am fost bucuros-melancolic pentru identificarea cu ea a multora dintre nostalgiile personale. Felicitări Emilian pentru felul în care oficiezi această liturghie a nostalgiilor Cu prietenie PP | |
| = prea mult minereu si prea putin metal pretios aici. | Catalin Pavel [23.Jan.08 20:25] |
| tematizare gen dos passos a realitatii, colaj neconvingator as zice. incercarile de a realiza coerenta lui, reluarea adica a ideii adaposturilor arctice, a turbei, a frigului sar in ochi ca artificiale. continuitatea intr-o poezie poate fi de altfel o obsesie daunatoare. cu oarecare rusine, vreau sa-ti spun ca n-am mai putut sa-ti citesc textele de cind ai spus intr-un comentariu ca iei texte vechi, deja postate, care au primit deja comentarii si stelute pe agonia, le prelucrezi si le repostezi (poate am inteles gresit). mi se pare prea calculat, sa pui texte cap la cap si sa lasi cititoru sa faca ce asociatii profunde vrea. | |
| = catalin | emilian valeriu pal [24.Jan.08 08:32] |
| Ai inteles gresit, nu-i bai. Specificasem la un moment dat ca e vorba de patru cicluri cu unele din textele postate demult, nu toate, texte pe care le-am prelucrat si le-am dat o finalitate. N-are de ce sa-ti fie rusine, e alegerea fiecaruia de a citi ce i se potriveste. Pentru mine nu a fost vorba de a lasa cititorul de a face asocieri, ci de a pastra o anume continuitate unei povesti. Ultimul ciclul a fost Confide in me, de acolo am schimbat registrul stilistic. | |
| = realitatea unei senzatii! | Marius Surleac [24.Jan.08 12:23] |
| Cea mai frumoasa experienta pe care o putem trai este misterul!!! Misterul unor senzatii provoaca cititorul sa-si imagineze. Imaginandu-si, fiecare citind acest text vede o cu totul alta insemnatate. Foarte bine gandit! Acest text se simte! | |
| = în lipsa ta sunt un greiere care-și mănîncă piciorul | Cristina Sirion [26.Jan.08 21:09] |
| Ca si pe Leonard, m-a frapat extra-ordinarul imaginii. Si mie mi-a placut mai putin partea cu satul olimpic, poate ca din pricina ca am inteles-o mai putin. M-a cucerit fantasticul creat, contele, femeia, fumul care se ridica peste poezie, "înserarea îi prinde pe oameni în stradă se așează pe burtă/ sapă adăposturi arctice". O poezie care e bine ca exista, aduce o perspectiva oarecum... nemaivazuta. | |