| = h | Ecaterina Bargan [12.Jan.08 22:33] |
| cred că poezia ar avea un mai adînc impact asupra cititorului fără prima stofă or dacă s-ar înlocui cu altceva "pelița" pt că e o idee și acolo ce susține mesajul și-i interesantă/potrivită hașurarea inimii. a doua strofă aparent e potrivită pt un început ascunde suspansul, așteparea parcă tensiunea de pînă la întîia zi. strofa 3, versul unu începe bine. ca o continuare, deducere, inferență de la ideea anterioară. apropiere. următoarele două balansează în echivoc. nu-i clar dacă pescărușul or țipătul rătăcește sub nisip. în fine. logica nu ține de poezie. strofa 4 vine ca o împlinire, bombare a lumii înspre exterior. arhitectură construită din mici elemente ale vieții. senzație de antichitate. implicit, cunoașterea sufletească reciprocă. în următoarele două asumarea iubirii, sentimentului, consecințelor. contopirea sufletelor. compatibilitatea. final de excepție, adîncime în liniște. foarte plăcut. | |
| = Ecaterina | florin caragiu [12.Jan.08 23:05] |
| îți multzumesc pentru parcurgerea atentă și comentariul atent, aplecat pe text... ma voi gandi la sugestiile tale. | |
| = simboluri | Fluerașu Petre [13.Jan.08 02:40] |
| o poveste frumoasa florin, care m-a purtat cu gandul spre pajistile intinse si spre acel soara care te orbeste in zilele calduroase de vara. felicitari pentru aceasta pictura murala, felicitari pentru o lectie de simbolism. petre | |
| = Petre | florin caragiu [13.Jan.08 09:25] |
| mulțumesc pentru semn, mă bucur că ți-a plăcut si ca ai remarcat ponderea picturalului... | |
| + . | George Pașa [13.Jan.08 12:19] |
| Eu cred că prima strofă nu poate fi nicidecum eliminată, pentru că acolo e miezul (re)compunerii textului. Incizia în real, chiar dureroasă, înlătură învelișul fenomenal și duce la adevărata vedere, la transcenderea ființei. Cele șapte strofe pot fi văzute și ca niște trepte ale evoluției iubirii, de la acea "bătaie din palme, generată, parcă, de magia poveștii, până la final, unde avem o sublimă imagine a transcenderii privirii. În "chipul/ unui copil adormit în brațele mamei" recunoaștem semnele dumnezeirii, nu întâmplătoare fiind trimiterea la Preacurata Fecioară cu Pruncul Iisus. În strofele a doua și a treia, revelarea iubirii coincide cu răsăritul soarelui din mare,cadrul fiind conturat prin imagini deosebite, iar în a șasea, "linia despărțitoare" poate fi asociată cu "dunga zării". Povestea se recompune din fragmentele risipite ale "întâmplărilor ființei". Un text bun, în opinia mea. | |
| + "o bătaie din palme " | Nicolae Popa [13.Jan.08 14:06] |
| Florin, Uite că revin, după cîteva lecturi, la poemul tău. Vorba e că obișnuies să trec poemele pe care am de gînd să le comentez în Word, astfel a și apărut confuzia de mai înainte, luînt superba expresie care îți aparține "iedera pielii" și aplicînd-o din neatenție pe comentariul Manuelei. Îmi cer de o mie de ori scuze. Probabil, de bună seamă, uneori "lumea e o pieliță pe ochi". Felicitări pentru acest poem care intră în galeria celor mai bune pe care le-am citit astăzi. "lângă noi se auresc arcadele părăsite și cerul aruncă părticele din viața noastră în toate direcțiile de la început am știut că vom orbi din dragoste pentru o vreme" Superb! Reușești să faci din dragoste chiar o poveste de dragoste "fără a pierde linia despărțitoare sub iedera pielii". Oricum eram pregătit să pun steluță pe acest poem al tău. O pun acum! O iarmă ca-n povești! | |
| = textul acesta nu merită atâtea stele | Luminita Suse [13.Jan.08 16:17] |
| Poezia ar putea începe abia de la strofa a doua. Textul folosește metafore perimate, aproape clișeistice. Nu spun că nu e bine, spun doar că atunci când sunt prea multe diminuează interesul unui cititor rafinat în ale poeziei. Iată exemple: "topește țipătul unui pescăruș" "între degetele rătăcind sub nisip" "arcadele părăsite" "părticele din viața noastră" "vom orbi din dragoste" "pândeam răsăritul" etc Exprimarea din primele două versuri e un pic contorsionată. "lumea e o pieliță pe ochi/ nu mai e mult și bisturiul o va tăia" Această pieliță pe ochi îmi pare extrem de ne-elegantă. Timpul verbelor: folosirea viitorului prea des, și amestecat cu prezentul, scade din forța discursului. Remarc doar câteva versuri, pe ele aș sprijini coloana vertebrală a unui poezii: "a fost odată ca niciodată o bătaie din palme lângă piatra din spatele căreia [...]" "vederea [...] grea ca o ieșire din trupul hașurat peste inimă" Și da, ultima strofă merită un colț de stea dar semantic nu face parte din context, pentru că titlul ne sugerează altceva. La capitolul exprimare deficitară aș mai adăuga și construcția "ca o". Încearcă să eviți câți poți. Când nu se poate, nu se poate dar totuși, se numește poezie ceea ce poate sugera fără a fi explicit. Rămân cu senzația că textul nu a reușit să îmi spună ce a promis în titlu. Pescărușul, cerul, valul, nisipul, etc nu au fost suficiente ca să mă convingă stilistic și semantic că se întâmplă ceva nou și superb în ceea ce am citit. Îmi pare rău. Dar nu dispera. Data viitoare o să scrii mai bine. O poezie din cinci-zece texte, și tot e ceva, un pas uriaș înainte. Mi se întămplă și mie, sincer vorbind. Cu drag, Oriana | |
| = Luminița Suse-etalon liric? | Romulus Campan Maramuresanu [13.Jan.08 16:56] |
| Mi-e jenă să abordez un comentariu, mai ales atunci când acesta aparține unei categorii de autori de la care m-aș aștepta la ceva mai mult discernământ critic. Luminița, chiar dacă ai libertatea de a desconsidera aprecierile cuiva vis-a-vis de un text care nu-ți aparține, nu uita să adaugi "din punctul meu de vedere", nu de alta dar aplombul cu care scrii pare să provină dintr-o falsă identificare a propriilor păreri, cu vreun etalon legistico-liric, la care noi ar trebui să subscriem. Steluțele reflectă simțiri, subiectivismul liric la care toți steluțarii sunt prin condiția lor umană, îndrituiți. Un poem, chiar dacă detașat total de orice "reguli"(???) are dreptul să vibreze coarde ascunse ale sufletelor unor semi-muritori. Mi-e lehamite de acest deconstructivism liric agresiv, care încearcă din răsputeri să arunce pe geamul literaturii române jumătate din DEX, pe post de clișee... Cât despre modul în care îi dai sfaturi lui Florin Caragiu în final, siuitabile eventual unor autori care se apropie cu "frică și cutremur" doar de atelier, te rog... hmmm... | |
| = Romulus ? | Radu Herinean [13.Jan.08 17:24] |
| Romulus, fara nici o suparare, jena ta e foarte justificata. Luminita a facut un comentariu critic bine documentat si constructiv, cel putin asa l-am citit eu. Eu l-as fi apreciat pe un text al meu. In plus, e semnat de ea, deci implicit e "parerea ei". Interventia ta mi se pare TOTAL nelalocul ei (ca si a mea, dar acu' ce sa-i mai facem), fiindca nu spui NIMIC despre text, NIMIC despre comentariile Luminitei, si nu faci altceva decat sa te iei de ea PERSONAL, lucru pe care am stabilit sa il interzicem chiar si prin regulament. Nu stiu de unde aceasta rabufnire dar da-mi voie sa iti spun ca daca e ceva deplasat pe (si sub) acest text, atunci e vorba de interventia ta, care este de neinteles. Radu. | |
| = mulțumesc tuturor | florin caragiu [13.Jan.08 17:36] |
| pentru pasiunea pe care ați pus-o în comentarii, trecerea voastră mă onorează. Sunt sigur că Luminița a avut cele mai bune intenții și a vrut să mă ajute, mă bucur că a indicat într-un com alăturat și o poezie pe gustul ei. Sigur că părerile sunt diverse și noutatea poate fi gândită la nivel punctual sau contextual, aici ar fi o discuție mai lungă. Dar toate opiniile sunt binevenite și folositoare. Trecerea și semnul vostru de atenție mă bucură și mă stimulează. | |
| = Romulus! | Romulus Campan Maramuresanu [13.Jan.08 17:49] |
| Radu, E rândul meu să nu înțeleg... Re-încerc dar, să mă fac înțeles. 1.Luminița are of course dreptul la un comentar critic, fără a degrada/desconsidera însă dreptul altora la a aprecia obiectiv/subiectiv o lucrare 2.Mi-am permis (extrem de rar) să nu cometez pe text, ci pe comentariu, deorece chiar și titlul comentariului Luminiței are de-a face în primul rând cu opiniile altora... 3."NIMIC despre comentariile Luminitei" - cu tot respectul pe care-l am față de tine, ești sigur că asta ai vrut să scrii? Pentru tocmai despre com-ul Luminiței scrisei... 4.Nu este prima dată când "răbufnesc" împotriva catalogării unei părți considerabile a fondului lexical-liric românesc la categoria "clișee", numai pentru că unii autori înțeleg poezia NUMAI la nivelui textelor filozofice, semi-narative. 5.Conform convingerilor de genul celor avansate de Luminița, mare parte a operei clasicilor români ar trebui arsă, fiind compusă din "clișee". 6.Ai dreptate Radu, com-ul mi-e deplasat, "deplasat" fiind și eu, uneori greu de înțeles. Cu respect, | |
| = * recomand | Alina Manole [13.Jan.08 18:42] |
| Excelent vizualul acestui poem, cel interior, redat de armonia cuvintelor. | |
| = Alina | florin caragiu [13.Jan.08 19:14] |
| Ma bucur mult ca ti-a placut, mai ales ca am avut in vedere intr-adevar o adecvare a discursului la imagine | |
| + cum citesti chipul unui copil adormit în brațele mamei | Ioana Geacăr [13.Jan.08 21:24] |
| Remarc delicatețea sentimentului în întregul text, chiar și în ideea renașterii din prima secvență: dură, dar umană, bisturiul aduce lumina. Aș termina prima strofă astfel: "vederea va fi grea ca o ieșire din trup". Ai încărcat prea mult expresia poetică și se ajunge mai greu la înțelegerea textului. Simplitatea exprimării e mult mai expresivă decât toată încărcătura metaforică. Dar am dezgropat textul si iată ce imagini frumoase ascundeai: "umbra ta alunecă peste mine topește țipătul unui pescăruș în degetele rătăcind sub nisip"(evită gerunziul...cît poți!) Sunt imagini frumoase, trăite, simple: "o bătaie din palme lângă piatra din spatele căreia pândeam răsăritul" "cerul aruncă părticele din viața noastră"(aș renunța la versul următor, banal: în toate direcțiile) "suntem prea rupți unul din altul ca să ne putem atinge"(dumnezeiască! la fel:"o poveste pe care o străbați mereu de la mijloc spre margini cum citești chipul unui copil adormit în brațele mamei" | |
| = Ioana, Anca | florin caragiu [13.Jan.08 21:53] |
| vă mulțumesc, mă bucur că ați găsit aici ceva care să vă placă. Ioana, mulțumesc pentru sugestii, mi-ai spus niște principii foarte sănătoase care trebuie avute în vedere în creația poetică, uneori mă ia valul, dar știu că în general trebuie respectate. Acum mi-e greu să modific ceva, dar te asigur că le am în vedere și mă ajută, mă stimulează să îmi atragi atenția. | |
| = variantă | florin caragiu [13.Jan.08 22:12] |
| în urma sugestiilor, încerc mai jos să văd cum ar fi o variantă ușor simplificată... îmi e greu să renunț la ultimul vres din strofa 1, care mi se pare ca are o pondere importantă în picturalitatea poeziei lumea e o pieliță pe ochi nu mai e mult și bisturiul o va tăia vederea va fi grea ca o ieșire din trupul hașurat peste inimă a fost odată ca niciodată o bătaie din palme lângă piatra din spatele căreia furam răsăritul umbra ta alunecă peste mine topește țipătul unui pescăruș între degetele rătăcind sub nisip lângă noi se auresc arcadele părăsite și cerul aruncă părticele din viața noastră de la început am știut că vom orbi din dragoste pentru o vreme suntem prea rupți unul din altul ca să ne putem atinge o poveste pe care o străbați mereu de la mijloc spre margini cum citești chipul unui copil adormit în brațele mamei | |
| = fain | Ioana Geacăr [13.Jan.08 23:37] |
| Florin, DA, e fain, simplu, tensionat (Era mai bine "pândeam" decât pretențiosul metaforic "furam"!) Bravo | |
| = Ioana | florin caragiu [13.Jan.08 23:44] |
| mulțumesc, cred că ai dreptate să evit o metaforizare în plus. noapte buna! :) | |
| = mitul | Sorin DespoT [14.Jan.08 02:07] |
| prima strofa e mitul pesterii rasturnat cu totul in senzorial. e un platon redus la perceptiv. un platon... minimalist? :))) sd | |
| = . | nica mădălina [14.Jan.08 14:07] |
| îmi plac strofele-inserții: a doua pentru introductivul rezumator, și ultima pentru conclusivul rezumator. și, în aceeași ordine de idei, a cincea pentru situarea tranșantă. în celelalte, descriptivul domolește, ceea ce nu-i fură din sinceritate. | |
| = Sorin, Mădălina | florin caragiu [14.Jan.08 23:42] |
| Sorin: Mitul Peșterii minimalist e într-adevăr o schemă posibilă pentru prima strofă, interesant că ai observat, deși contextual este stituat într-o altă paradigmă și capătă alte valențe. Mulțumesc pentru observație, nu mă gândisem la asta :) mulțumesc de vizită. Mădălina: mă bucură că domolirile nu supără, felul în care ai citit poemul este în consonanță cu ce am simțit și eu, mulțumesc. | |
| = orbită de dragoste... | ioana matei [15.Jan.08 01:13] |
| poem ca un zid acoperit cu iederă...iar sub iederă o mulțime de note muzicale ce pot să compună un cântec dumnezeiesc, desăvârșit, pe care îl aștept dintotdeauna... | |
| = mi-a placut, c'est ca ! | Anca Anghel Novac [15.Jan.08 01:13] |
| Ma repet. Mi-a placut si mie poemul. Nu inteleg de ce comentriul meu precedent a fost pus la off topic ? Ok, mai en detail si inca pe fuga adaug: Mi-a placut poemul pentru ca este bine structurat, pentru ca "lumea e o pielita pe ochi" e un vers simbol original, pentru ca versul: "a fost odată ca niciodată o bătaie din palme " superb si pentru ca per ansamblu e un text percutant dovada ca a sarit in ochii multora. Daca nu va e cu suparare mi-a placut si mie. E voie ? PS: Nu-mi place titlul. Dar am eu o deformatie in privinta titlurilor mai mult sau mai putin valida. | |
| = Ioana, Anca | florin caragiu [15.Jan.08 08:07] |
| mulțumesc mult pentru trecerea și părerile voastre încurajatoare. | |