| = Un an nou fericit! | Liviu-Ioan Muresan [03.Jan.08 20:29] |
| E un text banal, despre clonare. Doar stiinta mai poate depasi, uneori, imaginatia. Interesanta ideea, dar trebuie putin sustinuta. Cu citeva virgule, necesare limbajului. | |
| = . | emilian valeriu pal [03.Jan.08 20:26] |
| Imi place ordinea descopmpunerii, dezvaluirii, poate putin finalul mi se pare pe linga miza textului. Sau poate totul se termina cu un moment voit de tandrete fireasca. | |
| = mai multe ioane | Ioana Petcu [03.Jan.08 21:11] |
| liviu, clonare, ne-clonare, la mine lipsa semnelor de punctuatie incarca textul de sens si confera un mers (haotic, daca vrei, dar in sensul ok) liber al cititorului aici. emil, mai ce bine c-ai mai trecut la mine, era dor ;) finalul asta vorveste tot despre ceea ce vorbeste si carnea aia uda si lista de lucruri dragi. ma bucur c-ai simtit firescul. il tot caut in textele mele. | |
| = Cu stima | Liviu-Ioan Muresan [03.Jan.08 22:27] |
| Nu inteleg de ce daca limba romana are niste reguli ar fi bine sa nu le aplicam. Sintem cu ceva mai "poeti?" Daca lipsa incarca, poate surplusul descarca. Am glumit, dar nu cred ca tebuie sa ne lasam furati de desertaciuni lingvistice. Timpul pune toate la locul lor iar eu cred ca gamatica nu incurca pe nimeni. Mai ales pe poeti. | |
| = dizolvarea învelișului | Ecaterina Bargan [03.Jan.08 21:42] |
| Cu toții avem anumite obișnuințe ce ne determină caracterul/personalitatea/felul de a fi. Calitățile și defectele oamenilor dragi ajungem să le iubim în aceeași măsură. Anumite mici atenții adesea înseamnă mult și sunt, a la regle, foarte plăcute. Apreciez felul în care ai ordonat în acest text gesturile banale ca indici de peronalitate între real și supranatural, finețea disocierii morale, atenția la detalii. Simpla existență sau ideea de a fi. Adesea mă gîndesc la minunea, da, anume minunea pe care o ascunde procesul de naștere. Nu sunt sigură că despre asta zici, deloc chiar. Dar nici clonare. Poate continuitatea ca un ecou dinspre sine cînd conștiința nu ne scapă și ne simțim prezența peste tot or coridorul gol în care umbrele se dedublează însă se îndreaptă spre acceași extremitate, spre un același eu. Necesitatea refugierii în propria lume însă prezența omului drag. Frica, poate de a-l pierde. Sensibil scris, aproape de suflet. De altfel, de multă vreme am remarcat în tine o femme douee d'une grande sensibilite, un artiste ingenieux. | |
| = ...mai multe | Ioana Petcu [04.Jan.08 09:43] |
| liviu - n-am spus de poeti, n-am vorbit de gramatica, am vorbit de textele mele, de mine. in cazul meu consider ca respiratia continua a scrierii conteaza, isi are sensul ei. Kati ai mirosit tare bine textul asta. inainte eram sufocata, la modul placut, de imagini si incarcatura, acum caut sa spun mai mult prin simplitate, desi stiu ca inca nu am eliminat-o si ca tot un "sclav" al imaginii voi ramine. firescul pe care l-ai depistat e tocmai nucleul pe care incerc sa ma reformulez. iar frica, nu stiu daca frica de a pierde, frica de sine, de prorpiul sine care e in stare sa faca o asemenea "nebunie". intram pe alte coordonate, poate discutam cu proxima ocazie. | |
| = a doua jumatate | Ioan-Mircea Popovici [04.Jan.08 22:45] |
| Evident, textul acesta este un poem de dragoste. Dincolo de tot ce spui, simplu, in prima jumatate, completata inductiv printr-o recurenta de-o variabila, in partea in care este vorba de desfasurarea si recompunerea ta, (precum filele unei functii multiforme si mereu asemenea cu prima), recompui intregul fractalic si recursiv. In primul vers, cand ai vorbit de ordine, mi-am adus aminte de amicii din spatiile ordonate. Am vrut sa-ti scriu de ieri seara. Curand vei afla motivul amanarii. Alatur un El, din versul lui N.P. "am simțit cum se lungesc niște țurțuri în mine", cu Ea, "fata cu lacrimi lungi" si-ti spun cum a ajuns prima jumatate la mine: îmi place ordinea ta felul în care așezi lingurița de cafea pe șervețel somnul tău matinal mîna stîngă pe inimă buzele întredeschise cruciulița de lemn (pe pieptul tau cu respiratii calde si blande) a doua jumatate... | |
| = multumiri | Ioana Petcu [06.Jan.08 13:47] |
| multumesc ioan pentru consideratii. la multi ani pentru ziua de miine :) | |