= nicidecum | Mihaela Sârbu [03.Jan.08 15:44] |
ritualul scrierii cuminți și amînării verdictului nu înseamnă sfîrșitul, într-adevăr. parcă s-ar încerca aici sedimentarea pe primul impuls. o discernere, o separare de acele cuvinte mari, în căutarea simplității rostirii de sine. plăcut mult. La Mulți Ani. Mishu | |
= foarte interesant... | ioana matei [03.Jan.08 21:43] |
"Și toate astea pur și simplu întâmplându-se"...un poem ce dansează gratios cu subtilităti captive intre DA si NU...un poem al chemărilor ce mereu reformulează răspunsul, al cauzei si efectului ...un univers într-o permanentă schimbare în care totul devine posibil... "E ca și cum ai sigila un plic, E ca și când ar veni grăbit un poștaș"... La mulți ani! | |
= Semn | Nicolae Popa [03.Jan.08 16:29] |
Foarte frumos, foarte plăcut: "Se vor deschide ferestre, Merii vor tăcea a primăvară, Iar plicul Îți va trimite, sau nu, peste tâmple, Norii." E ceva aici care ține de plinătatea scrisului, ceva de dincolo de banalele împliniri! La mulți ani, Silviu! | |
= La multi, multi ani! | silviu dachin [03.Jan.08 17:15] |
La multi ani, frumosi trecatori si sa ne fie binele bine!!! Multumesc mult pentru aprecieri! | |
= La mulți ani! | Camelia Silea [03.Jan.08 21:05] |
Mi-a plăcut mult titlul, inclusiv ideea de echivoc pe care eu o văd acolo și în finalul poeziei. A rosti cuvinte mari, sau nu...a pecetlui o lume sau chiar un destin, sau nu...trebuie să ai puterea să alegi. La mulți ani! Cami | |
= dispar scrisorile | Laura Șoltuzu [18.Jan.08 23:09] |
Ce familiar îmi sună poezia ta. O scrisoare pe care după ce ai trimis-o nu mai poți face nimic. Eventual te gândești la scenarii și scrii poezii. Păcat că dispar scrisorile. Eu n-am mai trimis sau primit scrisori de ani de zile. Mă bucur de poezia ta. | |