Comentariile membrilor:

= subscriu,
Miriam Cihodariu
[07.Apr.06 15:21]
sunt si eu in fan-club-ul Jung.
Regasirea totalitatii prin natura sau inafara ei, recompunerea si reimplinirea unitatii arhetipale sunt si teme alchimice destul de bine definite.
Foarte interesant eseu. Ar fi meritat o dezvoltare, poate si o periere pe ici pe colo.
= patrunjelul
luana zosmer
[07.Apr.06 22:04]
Absolut de acord si-m o mentiune , sintem parte din natura da creierul nostru al occidentalilor macar se poarta de parca natura ar fi parte din noi si musai sa intervenim la o adica schimbind-o.Ne tragem astfel cite-un glonte ireparabil in partile cele mai moi ale fiintei si bulind-o cu regrete ne intrebam oare de ce are natura nevoie de noi pe dinauntrul ei si nu pe dinafara.Iuhuu, a dracu filozofie i-am tras.Moartea nu este decit o continuare.dar ne e a dracu de frica sa murim, de-aia cautam, cred eu multe pretexte sa fim superiori naturii mame.Si cind hranim patrunejelul( habar n-am daca realizam asta post mortem) sintem, uneori mult mai folositori decit, cind faceam umbra pamintului.
= Discuții scurte și plăcute
mariana fulger
[08.Apr.06 05:48]
Eu nu sunt un fan Jung, în general, dar încep să fiu un fan al tău. Și dacă aș fi un țăran care muncește într-o orezărie, ori un samurai reîncarnat, aș ști că moartea e prea aproape sau prea departe ca să-mi fac griji din această cauză, iar viața este tot ceea ce fac, chiar și moartea. Viață lungă!
= timp
dorin cozan
[08.Apr.06 09:32]
in contextul cultural uman si imperialist, interesant ar fi si viziunea unui orientalist asupra acestei probleme, altfel, Jung "occidentalizeaza". iar un orientalist...

asa ca intreb: in ce masura vom intelege ceva cat timp vorbim de contexte culturale
= pt. dorin cozan
Manolescu Gorun
[08.Apr.06 10:08]
Nu vorbim "de contexte culturale" ci vorbim DIN interiorul unor contexte culturale (diferite). Si cu riscul de a-i dezamagi pe unii (fani ai lui Jung) eu zic ca ne "intelegem" totusi intre noi (cat de cat). Si nu datorita "arhitipurilor" jungiene (care presupune o asa zisa, din nou, "universalitate" sau "trans-subiectivitate") ci prin intermediul unei inter-subiectivitati care doar potenteaza "subiectivitatea", ne anuland-o. Chiar si pentru indivizi din acelasi context cultural.
= ecumenism
dorin cozan
[08.Apr.06 17:09]
vorbim din interior pentru ca ne/am creat unul, conceptele mai sus mentionate, legitimandu-l. cat explica/faciliteaza, in fapt, aceste constructe?
decontentextualizarea sau/si riscurile potentarii neintelegerilor imi par legile acestui ecumenism cultural.
= eu asi zice
Manolescu Gorun
[08.Apr.06 18:19]
Eu asi zice nu "decontextualizare" ci "deconditionare". Suntem "conditionati" si "manipulati" , fiecare in "contextul" sau (cultural)in primul rand de "traditie". Religioasa (institutionalizata in "Biserica" de care apartinem si nu de Sacralitate care-i cu totul altceva si care nu poate fi institutionalizata), artistica, filosofica, stiintifica, sociala. Ierarhizarea anterioara nu e intamplatoare.Pentru ca "manipularea" cea mai profunda este cea "religioasa" (inca o data, cea "institualizata" a credinciosului practicant). Ca sa scada, in ierarhie, spre cea "sociala". Ce vreau sa spun? Am gasit pe undeva o "definitie" a "inteligentei". Pe care, putin adaptata, e urmatoarea: 'un om inteligent este cel care se pune/adopta/percepe punctul de vedere al interlocutorului pentru a-l intelege; revine pe propria pozitie; si apoi se detasaza de ambele pentru a se "deconditiona" si a putea astfel sa gandeasca liber si sa actioneze in consecinta'. Este greu, este usor? Nu stiu. Dar cred ca merita incercarea. Si aici nu mai cred ca e vorba (numai) de "Ecumenism" ci de mult mai mult. Cat despre Sacralitate, personal am intrat, cand am avut ocazia (fiind crestin ortodox nepracticant insa) si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica, sau intr-o moschee, sau sinagoga. Si, intotdeauna, am avut "perceptia"/"experienta" Sacrului (ca o "prezenta") indiferent de locasul de cult in care am intrat (de obicei fiind singur, fara credinciosi practicanti in preajma). Cum, tot asa, uneori, am avut astfel de experiente cand am ajuns pe un varf de munte sau la malul uni mari sau ocean. Cam asta am vrut sa spun.

Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !

Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www-responsive/tmp) in Unknown on line 0

= subscriu,	Miriam Cihodariu [07.Apr.06 15:21]
sunt si eu in fan-club-ul Jung. Regasirea totalitatii prin natura sau inafara ei, recompunerea si reimplinirea unitatii arhetipale sunt si teme alchimice destul de bine definite. Foarte interesant eseu. Ar fi meritat o dezvoltare, poate si o periere pe ici pe colo.

= patrunjelul	luana zosmer [07.Apr.06 22:04]
Absolut de acord si-m o mentiune , sintem parte din natura da creierul nostru al occidentalilor macar se poarta de parca natura ar fi parte din noi si musai sa intervenim la o adica schimbind-o.Ne tragem astfel cite-un glonte ireparabil in partile cele mai moi ale fiintei si bulind-o cu regrete ne intrebam oare de ce are natura nevoie de noi pe dinauntrul ei si nu pe dinafara.Iuhuu, a dracu filozofie i-am tras.Moartea nu este decit o continuare.dar ne e a dracu de frica sa murim, de-aia cautam, cred eu multe pretexte sa fim superiori naturii mame.Si cind hranim patrunejelul( habar n-am daca realizam asta post mortem) sintem, uneori mult mai folositori decit, cind faceam umbra pamintului.

= Discuții scurte și plăcute	mariana fulger [08.Apr.06 05:48]
Eu nu sunt un fan Jung, în general, dar încep să fiu un fan al tău. Și dacă aș fi un țăran care muncește într-o orezărie, ori un samurai reîncarnat, aș ști că moartea e prea aproape sau prea departe ca să-mi fac griji din această cauză, iar viața este tot ceea ce fac, chiar și moartea. Viață lungă!

= timp	dorin cozan [08.Apr.06 09:32]
in contextul cultural uman si imperialist, interesant ar fi si viziunea unui orientalist asupra acestei probleme, altfel, Jung "occidentalizeaza". iar un orientalist... asa ca intreb: in ce masura vom intelege ceva cat timp vorbim de contexte culturale

= pt. dorin cozan	Manolescu Gorun [08.Apr.06 10:08]
Nu vorbim "de contexte culturale" ci vorbim DIN interiorul unor contexte culturale (diferite). Si cu riscul de a-i dezamagi pe unii (fani ai lui Jung) eu zic ca ne "intelegem" totusi intre noi (cat de cat). Si nu datorita "arhitipurilor" jungiene (care presupune o asa zisa, din nou, "universalitate" sau "trans-subiectivitate") ci prin intermediul unei inter-subiectivitati care doar potenteaza "subiectivitatea", ne anuland-o. Chiar si pentru indivizi din acelasi context cultural.

= ecumenism	dorin cozan [08.Apr.06 17:09]
vorbim din interior pentru ca ne/am creat unul, conceptele mai sus mentionate, legitimandu-l. cat explica/faciliteaza, in fapt, aceste constructe? decontentextualizarea sau/si riscurile potentarii neintelegerilor imi par legile acestui ecumenism cultural.

= eu asi zice	Manolescu Gorun [08.Apr.06 18:19]
Eu asi zice nu "decontextualizare" ci "deconditionare". Suntem "conditionati" si "manipulati" , fiecare in "contextul" sau (cultural)in primul rand de "traditie". Religioasa (institutionalizata in "Biserica" de care apartinem si nu de Sacralitate care-i cu totul altceva si care nu poate fi institutionalizata), artistica, filosofica, stiintifica, sociala. Ierarhizarea anterioara nu e intamplatoare.Pentru ca "manipularea" cea mai profunda este cea "religioasa" (inca o data, cea "institualizata" a credinciosului practicant). Ca sa scada, in ierarhie, spre cea "sociala". Ce vreau sa spun? Am gasit pe undeva o "definitie" a "inteligentei". Pe care, putin adaptata, e urmatoarea: 'un om inteligent este cel care se pune/adopta/percepe punctul de vedere al interlocutorului pentru a-l intelege; revine pe propria pozitie; si apoi se detasaza de ambele pentru a se "deconditiona" si a putea astfel sa gandeasca liber si sa actioneze in consecinta'. Este greu, este usor? Nu stiu. Dar cred ca merita incercarea. Si aici nu mai cred ca e vorba (numai) de "Ecumenism" ci de mult mai mult. Cat despre Sacralitate, personal am intrat, cand am avut ocazia (fiind crestin ortodox nepracticant insa) si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica, sau intr-o moschee, sau sinagoga. Si, intotdeauna, am avut "perceptia"/"experienta" Sacrului (ca o "prezenta") indiferent de locasul de cult in care am intrat (de obicei fiind singur, fara credinciosi practicanti in preajma). Cum, tot asa, uneori, am avut astfel de experiente cand am ajuns pe un varf de munte sau la malul uni mari sau ocean. Cam asta am vrut sa spun.