| = Vocabularul este sarac,pentru ca nu poate reda ce este dincolo de frumusete. | Vanghele Ion [10.Dec.07 21:30] |
| Sunt mort dupa scoici,plauri,trestia inalta si soaptele nesfarsite ale pestilor,plimbandu-se curiosi pe malul apei,sau pe al apei mal,ca sa vada cu ochii lor nebunia unei lumi care se topeste intre un sunet de armonica,si sunetul aspru al luntrilor trase pe nisip.Iti spun imi place si plec cu o bucatica din Dobrogea,in inima mea. | |
| = . | George Pașa [11.Dec.07 00:50] |
| Maria, știu că e o "personală", te urmăresc demult cu atenție, mai ales că, într-un fel, completezi universul prozei lirice a unui autor apreciat de mine, I. M. Popovici. N-am lăsat până acum vreun semn de lectură pentru că aștept parcă mai mult. Sunt unele imagini și gânduri deosebite și aici, dar uneori rimele parcă nu te ajută să spui ceea ce ai dori cu-adevărat. Poate greșesc și îmi cer anticipat scuzele de rigoare. În mod sigur vei ajunge și la autenticitate. Cu respect, Pașa | |
| = Pasadia, | Maria Gheorghe [11.Dec.07 13:39] |
| Pasadia, pas descult prin Infinit, ca sa reiau mot-à-mot cuvintele autorului pe care-l apreciati, sa va marturisesc, fara falsa modestie, ca ma simt onorata de vizita dvs. si de "apropiere" sau "completare" de care ziceti, dar... sunt departe, foarte departe de curgerea prin cantec. As vrea doar sa adaug ca fiecare "rima" din acest text are o acoperire mai tare ca betonul, o scama dintr-un tiv din cantecul lui Yvves... pe o scara ce inca doare... autenticul e o chestie de interpretare, iar scrisul imp:presiei de tarm de mare, cred eu, e inconfundabil... maria | |
| = In aceasta lume trecatoare,doar poetii sunt vesnici. | Vanghele Ion [12.Dec.07 21:41] |
| Multumesc pentru lacrima bahica,dar atunci inseamna ca voi fi beat de doua ori:pentru ca am gustat din cupa poetului,si m-am aromit cu o ulcica de murfatlar.Mi-au venit in minte niste versuri aiurea,pentru ca mie imi place mai mult sa vorbesc cu voi oamenii,si am sa te rog sa le asculti.Evident ele nu au dulceata cuvintelor tale,care au ceva din solemnitatea unui preot care oficiaza un ritual: Sunt crengi ca de ceara,si arbori ce tipa, Si frunze cu aripi in vanturi batand, Iubiri care mor,sau doar se-nfiripa, Si ploile toamnei peste toate cazand. Iar oamenii trec prin tarana baltita, Cu tipatul noptii rasturnat in cocori, Cu doruri muscand din iubiri cu ispita, Umbre-ale zilei,efemeri trecatori. | |