| = Pericle, da | Cornel Ștefan Ghica [07.Dec.07 21:44] |
| un "mit indonezian" re-transmis într-o formă "tactil-poetică", "atât de aproape de tine" "incât uneori ne și atingem". am remarcat această dragoste "voluntară", nu neapărat petrecută din atingeri care "puteau fi și involuntare". mi-au plăcut simbolurile alese întru desfășurarea întregului, un întreg stucturat (până la urmă) între două mituri. frumos. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [07.Dec.07 21:55] |
| dupa titlu am crezut ca e un joc inocent, dar stefan a scris mai sus ideea.piatra/banana intre durabilitatea si trecator. iti placea sa te comporti ca un mit, e ff reusit. mcm | |
| = Nostalgie și mister | Plopeanu Petrache [10.Dec.07 22:17] |
| Mă îndatorezi mult Cornel și te aprob întrutotul în ceea ce privește surprinderea atingerilor-neatingeri, a depărtărilor-apropieri, a cerului-pământ... Vărsta paradisiacă pierdută și crearea lumii sunt întradevăr încă puternice creatoare de nostalgii și mistere Cu deosebită stimă și mare amiciție, sper prietenie în viitor PP | |
| = Mitul din fiecare | Plopeanu Petrache [10.Dec.07 22:22] |
| Carmen mă bucur că te întâlnesc tot mai des, fie aici fie pe pagina ta, cu mare prietenia ta mă faci să devin tot mai exigent cu mine însumi. Fiecare dintre noi, cred eu, e un mit într-o anumită desfășurare, durabilă sau efemeră Mulțumesc pentru toate semnele tale de prietenie Cu deosebită stimă PP | |