| = curat | Vasile Mihalache [05.Nov.07 11:27] |
| Maturitate și chibzuință într-un poem spălat de inocența copilăriei. Acolo unde fructul începe cu sine și se adună cu dulceața -asprimea faptelor și întâmplărilor vieții. Transcriere manifest, dedicată respectului de sine, dovadă a unei structuri conștiente de valoarea acestei existențe. | |
| = re | Florin Hulubei [05.Nov.07 11:46] |
| multumesc pentru aplecarea asupra textului, Vasile! | |
| + tragism demn | Ioana Geacăr [05.Nov.07 11:57] |
| O poezie gravă, sumbră, bine dozată, la limită, pateticul e dincolo, nu l-ai atins, o clipă am simțit cum toată construcția trece dincolo la "îți apropii lama de falcă"(ritualul ăsta e și un gest premonitoriu, un destructiv latent)însă ai salvat foarte inspirat într-un final de demnitate tragică. Într-o singurătate asumată!...Cu stea! (Mi se par redundante versurile:"așa că iubește-te mai mult decât ți-ai iubi aproapele lumea nu-și va mai aminti de tine " și clișeice următoarele: "mormântul unei tinereți inutile iubirile vinovate și triste") | |
| = Ioana | Florin Hulubei [05.Nov.07 12:18] |
| Multumesc pentru apreciere! Cat despre clisee, tocmai negatia din finalul strofei respective cred eu ca le "exclude". In privinta redundantei, de acord, dar momentan le las ca atare. | |
| = egoism asumat | Leonard Ancuta [05.Nov.07 13:02] |
| acu cateva zile m-am imbatat si am invitat niste prieteni acasa. cineva mi-a spus ca nu ma respect prea tare pe mine daca iau asa necunoscuti in casa. apoi mi-a tinut o teorie despre cum sa te iubesti pe tine insuti ca sa-i poti iubi pe altii. cred ca inteleg. egoismul asta de fapt are o nota tragica. te iubesti, renunti la multe care ti-ar placea. fiindca trebuie sa faci ce trebuie si nu ce vrei. | |
| = LA | Florin Hulubei [05.Nov.07 13:04] |
| cam asa ceva, Leonard! asa cred, cel putin! | |
| = bun bun | laurentiu enache [05.Nov.07 13:45] |
| se termina excelent la "in fiecare dimineata" cred | |
| = laurentiu | Florin Hulubei [05.Nov.07 14:15] |
| merci, enache! poate e cam "caldut" finalul meu, dar il prefer asa! | |
| = frumoasa | Ligia Pârvulescu [05.Nov.07 14:59] |
| foarte buna dragostea de sine, se citeste bine, e bine scrisa, exprima reusit ideea. Acelasi lucru il spun si eu, ca se termina mai bine la "in fiecare dimineata" :) | |
| = ligia | Florin Hulubei [05.Nov.07 15:03] |
| multumesc pentru trecere si cuvinte. ma incapatanez sa las finalul meu, totusi! | |
| = titlul | Laura Cozma [05.Nov.07 15:12] |
| cred eu că nu se potrivește cu poeziea (pe care din ce motive ai încadrat-o la personale?) dacă este vorba de sanitarium al lui metallica. eu una aș fi ascoiat-o, cel puțin ca mood, cu little girl blue a lui janis, pe care o ascultam întâmplător cititndu-ți poezia în altă ordine de idei, mi-ai făcut poftă de o cafea cu lapte toți avem dreptul să fim fericiți dar egoismul nu este calea :) | |
| = Laura | Florin Hulubei [05.Nov.07 15:15] |
| nu e vorba de Sanitariuim - Metallica, pe care o cunosc foarte bine. Bea o cafea cu lapte, si mie imi place! | |
| = erată | Laura Cozma [05.Nov.07 15:16] |
| poezia și a lui (a formației trebuia să scriu, dar îmi era lene) | |
| = aproape | Anni- Lorei Mainka [05.Nov.07 15:34] |
| mi-au fost gindurile din spatele cuvintelor care evident imi imaginez ca ti-ai imaginat in imaginatie....si aproape da de poate ultima cafea fara lapte n-amfost la cumparaturi si laptari nu mai sunt demult i-au laut deceniile si i-au scos din orase titlu perfect | |
| = pro final :) | Luna Tudor [06.Nov.07 01:16] |
| Mie imi place finalul. Constiinta asta a timpului - deloc patetic transpusa in versurile tale si pentru asta te felicit, si a apropierii tale de tine devine vizibila numai in apropierea acelei ultime cafele... mai poti sa bifezi pe cineva careia i-ai facut pofta de cafeaua cu lapte. si de a simti ca poate sa o bea, inca poate. bravo! | |
| = . | Dan Cârlea [05.Nov.07 19:51] |
| și eu aș opri-o la "în fiecare dimineață". Propun să renunțați la "și visele îți vor deveni atoli în așteptarea uraganelor", fiincă introduce un gen de visătorie ușor rahitică și slăbește toată strofa, dându-i și un aer depășit. deci, strofa a 3-a să fie "poate nu azi dar curând vei vedea cum mâinile umezite de ploaie se vor usca și vor găzdui în ele moartea" în rest, nu e rău | |
| = raspunsuri | Florin Hulubei [05.Nov.07 20:49] |
| Anni, Dan, va multumesc pentru cuvinte! Stiu ca poate fi o incapatanare prosteasca, dar n-am sa modific nimic, desi finalul este, intr-adevar, cam edulcora(n)t. Asta nu inseamna ca nu apreciez sugestiile! al vostru, odin | |
| = Sanitarium | Anda Andrieș [05.Nov.07 21:20] |
| Poate sunt singurul cititor al acestei poezii care a fost mai răscolit decât o poate spune și cu siguranță mai zguduit decât și-ar fi dorit! Pentru un alt poet care a scris un alt Sanitarium poemul s-a sfârșit! Exact cum și-a prescris premonițiile... așa că te rog din tot sufletul meu să nu mai scrii altă dată un astfel de poem. O s-ajung odată singur într-un pat, Numai vrăbii oarbe vor lovi în geamuri Tot crezând, zadarnic, că am fost soldat, Că am tras cenușa vântului de hamuri. Nimeni n-o să vină, asta pot să știu, Sunt poveri pe care nimeni nu le duce, Ca Serghei Esenin tot mimând că-s viu Pe orizontală țintuit în cruce. Vor intra, fatidic, umbre medicale Spirtul să-și înfigă colții în plămâni, Și cerșind sfârșitul (nu e altă cale) Voi ruga pustiul să mă dea la câini. O s-ajung odată singur, într-un pat Și-n ferestre sparte vântul o să bată, Amator al vieții, nici măcar bărbat, O să zic: tăcerea, i-auzi cum mai latră. (Sanitarium - Nicolae Paul Constantin 02.10.2004) | |
| = *** | Cristina Sirion [06.Nov.07 00:06] |
| Mi-a placut mult: "și oricum e inutil să explici tuturor cât de aproape îți simți respirația când cu degete tremurânde îți apropii lama de falcă pentru a te face mai proaspăt mai prezentabil". Si coltul jamaican de insula care mi-a amintit filmul asta in care totul se petrecea intr-un afis pe perete. Seamana cu o bucata de suflet, e aproape o marturisire intr-o conditie bidimensionala (obsesia afisului am avut-o pe tot parcursul si apoi imaginea oglinzii din final), sau asa mi se pare. Mi-a placut ca desi la inceput am privit-o cu reticenta, a reusit sa creeze senzatii numai pentru mine si mi-a starnit banuiala ca reuseste sa faca asta cu fiecare in alt mod. Adica e poezie. | |
| = cu lapte, cu lapte, cu lapte | Fluerașu Petre [06.Nov.07 00:53] |
| florine, mi-a placut acest poem, plecand de la titlu, care cred ca este ales perfect si terminand cu discursivitatea pe care insisti. Bine faci! Se potriveste perfect cu ideile expuse si reuseste sa atraga cititori, ceea ce este cel mai important. Personal, mi-a placut si apreciez acest gen de poezie. p.s. acel "cu lapte" face dupa mine toata savoarea. oricum, a meritat lectura petre | |
| = raspunsuri | Florin Hulubei [06.Nov.07 08:32] |
| Luna, Anda, Cristina, Petre, va multumesc pentru cuvinte si va astept sa ma mai cititi! | |
| = confirmare | Nincu Mircea [07.Nov.07 00:21] |
| sobrietatea si intrasigenta cu sine, da tragismul incantator al scrierii. ai dreptate!, nu trebuie schimbat nimic din ceea cea ai scris, poate mereu cititorii. | |
| = Florin Hulubei | Ramona Ungureanu [07.Nov.07 13:36] |
| Faina poezie. Deosebita si cu un umor ironic ultima strofa. | |
| = parerea mea | silvia caloianu [07.Nov.07 15:54] |
| pana la ultima strofa, imi pare cam...intinsa, neantrenanta, poezia, pentru cititorul nerabdator, alintat, cautator de senzatii sau care se iubeste prea mult :D dar ultima strofa face toti banii! exceptand expresia "așa că iubește-te / mai mult decât ți-ai iubi aproapele", cu care nu as fi de acord, pana la capat, pentru nimic in lume. partial, da. corect: uneori, suntem gata la orice, pentru cate cineva care nu [te] merita sau pentru o cauza. si da, nu isi va aminti nimeni. in alta ordine de idei, daca esti categoric (asa se vede in poezia ta), ma gandesc: poate ca nu ai copii, poate ca nu iti iubesti mama, femeia vietii tale...pana la sacrificiu? poisibil. dar, nu as impartasi/incuraja/aplauda asa ceva. | |
| = silvia | Florin Hulubei [08.Nov.07 09:02] |
| multumesc de trecere si comentariu. pe scurt: asa cum stim, vocea din text nu reprezinta persoana din viata reala, asadar, nu pot fi acuzat ca nu-mi iubesc decat sinele si nu si pe cei dragi si apropiati. aici e vorba de o viziune care nu se poate raportala realitatea curenta. altfel, sper ca mai treci prin pagina mea! | |
| = mircea, ramona | Florin Hulubei [08.Nov.07 09:03] |
| multumesc pentru semn! | |
| = cafea cu lapte... | ioana matei [08.Nov.07 11:32] |
| vibrează aici o trăire intensă...textul este viu, profund... apropierea lamei de falcă o văd ca pe-o ardere lăuntrică...finalul este vertical... "așa că iubește-te mai mult decât ți-ai iubi aproapele lumea nu-și va mai aminti de tine" aici nu este vorba despre egoism sau despre o iubire exagerată de sine, cred eu...este teamă instinctivă de moarte, atitudinea celui ce vrea sa supravietuiasca, agățare cu putere de viață...care e frumoasă... | |
| = ioana | Florin Hulubei [08.Nov.07 14:09] |
| multumesc pentru cuvinte! mai treci! | |
| = Părere | Daniel Puia-Dumitrescu [15.Nov.07 00:37] |
| Aș zice nu în orice circumstanță imaginilor de genul "curtea în care ai copilărit mormântul unei tinereți inutile", Florine, dar e decizia ta, după cum i-ai răspuns Ioanei. Păcat de unele imagini tare faine, că sunt împletite cu clișee. Aproape mi-a plăcut. | |