= "să rostogolești la intrare un înger" | Doru Emanuel Iconar [21.Sep.07 14:50] |
„inima tatei e o stepă cu iarba crudă” inima tatei e o pădure tânără un crâng are rădăcinile înfipte în nor Poate greșesc, dar sunt versurile care mi-au plăcut cel mai mult. Plăcut să vă citesc. | |
= mircea | Mihai Tița [21.Sep.07 15:43] |
mi-a placut si mie pana la "oasele tatei fac scârț scârț" dupa aceea, ceva se rupe :) | |
= raspund | mircea lacatus [22.Sep.07 05:50] |
dorule nu gresesti si acelea sunt versuri frumoase :) merci mihai poate dar dupa aceea poezia se leaga la loc si finalul mi se pare teribil (de;talentul) daca imi dai voie sa reproduc: i "inima tatei e o pădure tânără un crâng în inima tatei te poti ascunde de inima ta inima tatei e o stâncă de zahar în ea îti poți săpa un mormânt curat și să rostogolești la intrare un înger" revino asupra acestor versuri si incearca sa le patrunzi eu zic ca merita :) merci mult emir | |
= mircea | Mahmoud Djamal [25.Sep.07 00:22] |
simplu si frumos mircea. curge lin, eu nu vad nicio intrerupere. te salut prietene | |
= mahmoud | mircea lacatus [25.Sep.07 01:18] |
tu nu vezi intreruperea poate din pricina ca sufletul curge lin ca un fluviu aproape de delta sa :) multumesc emir | |
= fara scart | zeia nob [30.Sep.07 02:18] |
mie imi place poezia ta dar fara "cumpăna fântânii face scârț scârț oasele tatei fac scârț scârț" imi pare ca versurile astea reduc la comun o poezie deosebita ps. ma descumpanesc oamenii care urasc ce nu cunosc si nu sunt o clona - doar un pseudonim. | |
= mnezeia nob:) | mircea lacatus [30.Sep.07 02:53] |
iata an renuntat la cele versuri care scartziau:) cred ca e mai bine cum te-ash putea aduce in cumpana sa sa ne dam cu ea de cer sa ne dam cu ea de stele merci de trecere si sugestie emir | |
= draga mihai | mircea lacatus [30.Sep.07 23:31] |
iata poezia in in faza initiala evident ca ceea ce am lasat nu e definitiv in eventualitatea puneri pe hartie:) merci de trecere emir tata are cai muți cai caii aleargă prin tata inima tatei e o stepă cu iarba crudă inima tatei e o fântână cu cumpănă caii beau apă din imima tatei cumpăna fântânii face scârț scârț oasele tatei fac scârț scârț inima tatei e o pădure tânără un crâng în inima tatei te poți ascunde de inima ta inima tatei e o stâncă de zahar în ea îți poți săpa un mormânt curat și să rostogolești la intrare un înger | |
= plăcut | florin caragiu [01.Oct.07 09:29] |
imagini deosebite, mi-au plăcut toate variantele, finalul acoperă frumos arhitectura filiației | |
= florin | mircea lacatus [02.Oct.07 20:14] |
era aproape sa cred ca te ai suparat pe noi apoi ai aparut acum aici:) multumesc (am sa ma opresc la una din variante daca...:) emir | |
= florin | mircea lacatus [02.Oct.07 20:14] |
era aproape sa cred ca te ai suparat pe noi apoi ai aparut acum aici:) multumesc (am sa ma opresc la una din variante daca...:) emir | |
= cai si inimi | Bogdan Nicolae Groza [02.Oct.07 20:37] |
Mircea, imbini frumos anafora cu metafora si cu repetitia obsesiva a unor cuvinte, incat redai imagini foarte sugestive. Te rog ai grija la typo. Revino asupra textului si corecteaza, pe ici, pe colo. Caii, pe care tu ii invoci i-ai plasat bine in poeem. Mi-a retinut atentia versul "caii aleargă prin tata" Spus frumos de tot. Apoi si 'inima" cu multiplele ei interpretari si atributii, isi gaseste loc printre versurile acestui poem scurt si sugestiv. Versul final e puernic> a rostogoli la intrare un inger inseamna a-i lua locul. Mie asta imi sugereaza, si cred ca asta a fost si intentia ta. Tatal tau face schimb de roluri. El devine inger, iar ingerul e rostogolit intr-un mormant curat. si iata cum se imbina armonios vechiul cu noul, viul cu neviul, celestul cu pamantescul, pentru un echilibru al universului, de care noi, muritorii prea putin avem habar. | |
= bogdan | mircea lacatus [03.Oct.07 18:58] |
grozav m-am bucurat pentru cuvintele tale si pentru prezenta ta aici vorbim... (cool cravata:) emir | |
= ??? | Bogdan Nicolae Groza [03.Oct.07 19:06] |
Care cravata, Mircea? Cred ca m-ai confundat :)) | |