| = "fluturi ovali" | Cristina Rusu [11.Sep.07 11:37] |
| ..zburand prin amintiri, prin suflete din viata si din moarte, in lungul drum ce-i scris cu "pasari calatoare". foarte frumos poemul tau. bia | |
| = Fluturii tai seamana cu un ideal fragil | razvan rachieriu [11.Sep.07 15:45] |
| Fluturii tăi seamănă cu un ideal fragil “netârât vreodată pe pământul” realității prozaice, cu aripi străvezii pudrate cu abstract, care pleacă din mintea ruginită de toamnă. Poezia urmează supusă “drumul scris cu păsări călătoare” și cu “fluturi ovali”, trasat cu talent de mintea ta. | |
| = da, fluturii ovali | Costin Tanasescu [11.Sep.07 19:06] |
| cel puțin eu nu am mai citit asta până acum. esste un text reușit, în care despărțirea doare. păsările călătoare și fluturii, "suflete sezoniere" sunt foarte bine aduse în inima versului. remarc prozodia ca de obicei, nici n-ar mai trebui s-o spun... cu prietenie, | |
| = mulțumesc | Vasile Munteanu [12.Sep.07 11:55] |
| prezenței și cuvintelor voastre. | |
| = despre lumânare ... | ioana matei [13.Sep.07 01:46] |
| text scris cu multă simțire...iată cum mereu doar oamenii pot pleca ...fluturii din oglindă întotdeauna rămân...eu n-am putut citi altfel... | |
| = Ioana | Vasile Munteanu [13.Sep.07 13:19] |
| mulțumesc, Ioana; poezia care se citește nu este întotdeauna poezia ce se scrie; asta nu o face mai puțin poezie; viața însăși, deșis scrisă, este permanent re_scrisă de Om: Litera Ei; prin urmare, poezie este cuvântul care, chiar dacă nu reușește să poarte spre sufeltul autorului, măcar întoarce pe cititor către sufletul său; tot așa cum pruncul nu înțelege, ci simte cântecul mamei. mai spun atât: frumos ai putut citi. | |