| + splendoarea formei... | Romulus Campan Maramuresanu [29.Aug.07 09:57] |
| Elena, Atâta frumusețe lăuntrică, simplitate și totuși adânc ai pus în cadrul strâmt al rimei... Cu câtă bucurie citesc nu numai bidimensionalitatea cuvântului, ci și cea de-a treia dimensiune a purtării prin și spre basm. Nu s-a pierdut lumina, e însă vizibilă numai pentru cei care așezați în fața poemului ca într-o galerie de artă, se lasă absorbiți de cântul trecerii în lumea de dincolo de cadru și pânză. E bocet și psalm poemul tău, în care frumusețea e doar elevată de redusele dimensiuni. Felicitări. | |
| = Exista clasici | Marian Danci [31.Aug.07 22:27] |
| Cand va citesc poeziile nu-mi mai pasa ca ale mele ajung toate in atelier. Sufar doar pentru ca aveti prea putini cititori. Cu respect si nu numai Marian DANCI | |
| = Ce sa fac ? | Dan Norea [01.Sep.07 00:10] |
| Ca sa nu mai sufere Marian, mă înscriu și eu printre cititorii tăi fdeli. :) Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veșnic... (Elena Munteanu) Ba nu te las ! Orgii de roșu pal Pe malul însetat de Dumnezeu Te-așteaptă să dansezi la înc-un bal Pe o bancnotă verde de un leu. :) | |
| = Clarificare | Marian Danci [02.Sep.07 12:45] |
| Am trecut destul de rar prin Agonia,si, doar stelutei din basmul dvs.ii datorez bucuria de a va fi descoperit. Suferinta mea este una simbolica, nu pentru dumneavoastra ( nici nu aveti nevoie de asa ceva din partea nimanui, cu atat mai putin din partea mea ), ci, pentru admirabilele dvs. poeme care. zic eu, nu sunt citite suficient, dintr-o neinteleasa, de mine, sete de poezie post modernista. In urma cu multi ani, in primul an de liceu, dl. profesor Octavian RULEANU (sa-i fie tarana usoara } mi-a dat un 10 pentru afirmatia ca primul judecator al unei opere literare este sufletul. Sper ca doar o neintelegere a comentariului meu a determinat replica malitioasa a d-lui Dan NOREA, pentru ca altfel se solidarizeaza, involuntar, cu cei care nu l-au recitit demult pe Eminescu. Imi cunosc limitele si incerc sa le depasesc, printre alte prioritati cotidiene. Cand am zabovit langa fantanile de arama, si, mai ales la izvoarele fierbinti din icoana bizantina, nu mi-am putut stapani dorinta, usor patetica, de a scrie primul meu comentariu pe Agonia. Aveam impresia unei respingeri din principiu a poeziei clasice, dar atunci am inteles ca poezia buna este acceptata intotdeauna. Si totusi socotesc nedrept ca poezia dvs. "incorsetata in rima ", dar rotunda si implinita ca poamele tarzii, izvor de munte mangaind pietrele, descantec intr-o limba frumoasa si calda, ursitoare cu ochi de cer senin veghind leganutul izvoarelor, ar trebui cunoscuta de mult mai multi dintre cei care se joaca cu ratuste de plastic prin buricul de 300 de wati din canalul adanc dar INGUST al bisturiului, sau plimba soricei pe sub poala soacrei, sau fac te miri ce alte giumbuslucuri, si, dobandesc mii de lecturari. Cu respect si luciditate afirm ca toate creatiile mele nu valoreaza cat " Izvoare curg fierbinti" al dvs. si resping o eventuala acuzatie de orgoliu excesiv. Lumea e trista stimati colegi, si, fara sa va dati seama, toti surprindeti o farama de tristete in cele mai multe din textele lansate.Poemele de dragoste sunt, de cele mai multe ori triste, poeziile sociale sunt incomode de-a dreptul, epigramele starnesc un umor amar, si fericirea este compusa din micile bucurii {era sa scriu preturi }. Cazurile epidemiilor de hipoacuzie Sunt tot mai des semnalate Si orbirea se raspandeste Ca o molima contagioasa Si dramatica Vorbim cu totii Dar ne auzim doar noi insine In prejma urechilor celorlalti De la noi Doar tacere O tacere din care Rasare Zgomotoasa si mareata Parerea lor A surdo-orbilor pe viata. Deschidem pagina doar sa ne numaram voturile. Nu ne permitem decat putine bucurii adevarate ale sufletului, din diverse motive. Cei ce nu gandesc la fel ca noi Nu ne cunosc si nu ne iubesc De aceea suntem de cele mai multe ori singuri si condamnati Ne judeca chiar si cei apropiati De parca gandurile noastre Le-ar influienta viata | |
| = Sa-l recitim din cand in cand pe Eminescu | Marian Danci [02.Sep.07 12:45] |
| Am trecut destul de rar prin Agonia si doar stelutei basmului ii datorez bucuria de a va fi descoperit. Suferinta mea este una simbolica, o parere de rau, nu pentru dvs (nu aveti nevoie de asa ceva din partea nimanui, si , cu atat mai putin, din partea mea)ci pentru admirabilele dvs poeme care, zic eu, nu sunt citite suficient dintr-o neinteleasa de mine pofta pentru poezia post modernista. In urma cu multi ani, in liceu, am invatat ca primul judecator al unei scrieri este sufletul. Sper ca doar o neintelegere a comentariului meu a determinat replica malitioasa a d-lui Dan NOREA, pt. ca altfel se solidarizeaza, involuntar, cu cei ce nu l-au recitit pe Eminescu. Cand am zabovit langa fintinile de arama, si, mai ales la izvoarele fierbinti din icoana bizantina, nu mi-am putut stapani dorinta, usor patetica, de a scrie primul meu comentariu pe Agonia. Aveam impresia unei respingeri din principiu a poeziei clasice, dar atunci am inteles ca poezia buna este acceptata intotdeauna. Si totusi socotesc ca poezia dvs. "incorsetata in rima", dar rotunda si implinita ca poamele tarzii, izvor de munte mangaind pietrele vailor, descantec intr-o limba frumoasa si calda al unei ursitoare cu ochi de cer senin veghind leganutul izvoarelor, ar trebui cunoscuta de mai multi dintre cei care se joaca cu ratuste de plastic prin buricul de 300 de wati din canalul adanc dar INGUST al bisturiului, sau plimba soricei pe sub poalele soacrelor, sau fac te miri ce alte giumbuslucuri si dobandesc mii de afisari. Cu respect si luciditate afirm ca toate creatiile mele nu valoreaza cat "Izvoare curg fierbinti" al D-nei Elena MUNTEANU si resping o eventuala acuzatie de orgoliu excesiv. Lumea e trista stimati colegi, si, fara sa va dati seama toti surprindeti o farama de tristete in cele mai multe texte lansate. Poemele de dragoste sunt, de cele mai multe ori, triste, scrierile sociale sunt incomode de-a dreptul, epigramele si ghicitorile starnesc un umor amar, pentru fericire ramanind micile bucurii (era sa scriu preturi) Cazurile epidemiilor de hipoacuzie Sunt tot mai des semnalate Si orbirea se raspandeste Ca o molima contagioasa Si dramatica Vorbim cu totii Dar ne auzim doar noi insine In prejma urechilor celorlalti Dela noi Tacere O tacere din care Rasare Zgomotoasa si mareata Parerea lor A surzilor Pe viata. Deschidem pagina personala, ne numaram voturile, ne permitem cateva bucurii adaugam un text si ... Cei ce nu gandesc la fel ca noi Nu ne cunosc si nu ne iubesc De aceea suntem de cele mai multe ori Singuri Ne judeca chiar cei apropiati De parca gandurile noastre Le-ar influienta viata. Marian DANCI | |