| = tentația unui spațiu interzis din naștere | Leonard Ancuta [12.Aug.07 00:25] |
| neee, cred ca prin nastere ne e permis totul. inclusiv locul acela unde te gandesti tu. nu cred in minunile venite de sus, dar cred in minunile savarsite de oameni. do you? can you? | |
| = hm | dan mihuț [12.Aug.07 00:43] |
| leo, îndată ce creatorul ne-a divulgat genul, ne-a și încadrat într-un spațiu care nu ne mai lasă să pătrundem ițele celeilate părți a lumii decât ca intruși. există puține exemplare masculine care pătrund, dincolo de orice elogiu sau misoginism, ca să nu pomenesc decât extremele, spațiul feminității. eu n-am întâlnit decât vreo 4-5, iar ăia au făcut-o doar literar, adică ficțional. deci, poate nici ei. pentru că, exact, și eu cred în minunile făcute de oameni. dar de ce țin minunile? mulțumesc pentru trecere! | |
| = taina | Leonard Ancuta [12.Aug.07 00:48] |
| pe la tara se vorbeste de sfanta taina a casatoriei. care le este impartasita oamenilor o singura data. cred ca acolo e raspunsul. dar mai intai trebuie sa crezi in ea. | |
| = intro - detașare | alice drogoreanu [12.Aug.07 00:53] |
| te-aș fi vrut ceva mai rău mai crud o vorbire cu sine lucidă cu ochi îngustați evidement mi-a plăcut mai ales aici "aș putea să înlocuiesc toate obsesiile cu lumânări stinse, să le reaprind și să privesc obiectele luminate cu o indiferență mai puțin dureroasă, un tunel" am ceva cu "întregul de carne " descriptiv și parcă înmoaie mesajul | |
| + vorbesc, apoi o lovitură | Tamara Zub [12.Aug.07 13:31] |
| Ofer o stea, pentru că aceasta e o poezie umană, complicată dar nu știu cum resemnată, risc să afirm că e chiar trăită. Produci emoție de la primul vers, "îmi tremură mâinile, ceea ce fac mi se pare crud", și până la finalul puternic și blând, "întregul meu de carne nu simte tremurul, nu transmite în exterior decât zâmbetul care mă face mai liber, mai împăcat". Întregul de carne - foarte original, aș zice că e noțiune aproape filosofică. Mi-au plăcut și epitetele, de ex., "tăcere de lapte", "un tunel spre un stadiu inocent". Sigur, imaginea transformării obsesiilor în lumânări e cea mai tare în textul dat. Felicitari, tama | |
| = the right way | Anni- Lorei Mainka [12.Aug.07 14:46] |
| si nu doar atit mi-a placut mi-a mai dat speranta ca exista mistere ce mai preocupa concret.... fluidul gindurilor tale dupa perdeaua monologului dureros cade bine in aceste zile dezbracate de mistere si intrebari bilbiite.. | |
| + falling | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| prima oara cand am inceput sa te citesc foloseai un fel de simbolism mai aglomerat, cu tenta de intertext unde daca nu erai atent, aveai impresia ca-i o insiruire de idei prea fragmentata. acum de exemplu citesc si ma gandesc ca in spatele simbolurilor care au ramas insa care-s mai asezate cu maturitate & stil, se afla o idee foarte transparenta, care se vede mai ales in final si in strofa a doua. aici: "blândețea nu are galerii, dar mă rătăcesc ușor într-o tăcere de lapte." astea-s versurile mele preferate. mi-am si imaginat. si bineinteles finalul ca o liniste dupa o ploaie torentiala. | |
| = flesh | dan mihuț [27.Aug.07 20:18] |
| leo, poate că nu e tot în a crede, dar ne ducem prea departe și uitaăm de unde plecăm. alice, și eu aș fi vrut să fiu ceva mai rău, dar, vezi, ăsta e cusurul meu, sunt prea crud ca să fiu rău. sau textul să fie rău. aș avea și eu ceva cu întregul de carne, dar văd că tamarei i-a plăcut. mai gândec. tamara, nu știu dacă tonul e resemnat sau îmi scapă mie ceva. cred că doar un stadiu al lucidității emoției, al unei forme de liniște. anni, de-ar fi să cadă toate bine... claudiu, au trecut vremurile alea, am scăpat de multe stângăcii, chiar dacă e loc de și mai bine. mă bucură memoria ta. și nu numai ea. petruț, salve! mulțumesc frumos vouă! | |