| = fără loc rezervat, dar abonată | Teodorescu Cristina Oana Daciana [05.Aug.07 13:25] |
| Ai reusit sa creezi aici intimitate, e calda si e sacadata adica vad efectul bulgarelui de zapada, se aduna totul, vorbesti despre tine, despre temerile tale, despre visele tale, despre tine iar si iar si iar si apoi ajungi la ceva care se arata calm, stii, portul tau de liniste, rochitele si sandalele, despartirea, spatiul care il vrei doar al tau si este doar al tau unde tu te simti singur si implinit, singur si impreuna, tu imi place ca nu folosesti prea multe semne de punctuatie si singurul care este... este punctul si acela este ca si o bariera clara care vesteste unde s-a terminat gandul... pare ca si cum tu vorbesti si vorbesti pana elimini tot aerul din plamani pentru ca mai apoi pui punct ca sa inspiri ca sa poti expira iar cuvinte felicitari cu drag, Cristina | |
| = oana daciana | emilian valeriu pal [05.Aug.07 14:12] |
| Am vrut ceva simplu, intim, spus dintr-o rasuflare ca atunci cind iti faci curaj sa-i spui fetei pe care-o placi daca vrea sa iasa in oras cu tine. Pur si simplu inchizi ochii si spui repede rasufli usurat ca ai terminat apoi astepti incordat raspunsul. | |
| = de la ana la caiafa | medeea iancu [05.Aug.07 21:32] |
| poemul incepe cu un optimis in care este exprimata dorinta sa nu ne fie teama. teama de nimic. in fiecare zi incepem ziua cu dorinta ca ceva extraordinar sa se intample. sau nu. mie mi-a placut cel mai mult asumarea lipsurilor, exprimarea lor, constientizarea lor. simplitatea si imprtanta acestui text, ca valoare afirmata sta aici. spun, fata de toti ca stiu sau nu stiu, ca am sau nu am, ca pot povesti sau nu. mereu intervine aceasta putere de a povesti si de a ne povesti. credibilitatea nu isi are rostul. e ca la un spectacol de teatru in care conventia planeaza. a! si ce e cel mai important este finalul, caracterul de scrisoare, scrisoarea asa zis nescrisa, sau scrisorile, iar comparatia de la final mi se pare super sugestiva. aici teatrul ramane mort pentru ca regizorul este unul de film, iar cadrele spun totul. uitasem! mana ta e cat mana mea. | |
| = medeea | emilian valeriu pal [06.Aug.07 10:46] |
| Multumesc de semn. Pina la urma e vorba de asumare, iar cind iti asumi niste lucruri trebuie sa o faci cit mai simplu. | |