| = lumea s-a adunat sub cer să facă depărtării un templu de mister | Leonard Ancuta [05.Aug.07 16:57] |
| o nervura dintr-o frunza ca o circumvolutiune...asteptarea si implinirea. roua ca o chintesenta, lumea ca o contemplare, o coaja de paine ca o ruga implinita. asa am citit eu tecstul... | |
| = punctul ochit | Ioan-Mircea Popovici [06.Aug.07 06:23] |
| Leonard, fragmentele mele au multe citiri. De cele mai multe ori sunt precum scenele asupra carora cad razele reflectoarelor si configuratia prezentelor sunt dezvaluite evolutiv intr-o curgere dubla (cu ce-a fsot si ce-o sa fie, cam asta-i sensul Tympului, cu "i" despicat in "y"). Nervura ai prins-o foarte bine. Tu, ucenicul batranului tragator de la baraca de tir, stii bine sa descifrezi efectul din punct ochit-punct lovit. S-a lovit punctul ochit al cortinei in momentul in care ceru-i brazdat de un fulger, ca nervurile unei frunze mari... Multumiri si-n cautarea florii acestei veri sa-ti fie zilele pline de cantec si latrat fericit de caine. Din partera mea, a marii si-a plajei mele, un pumn de scoici si-un zar de hazard, Leonard. Cu multumiri si-o mie de iubiri. Intre multele mele iubiri, diminetile si-o ceasca de cafea... o bucata de tihna intr-un mileniu agresiv... in scama unui tiv, gasesti oricand un motiv... | |
| = Yannelis | Leonard Ancuta [06.Aug.07 19:14] |
| iti raspund aici, fiindca m-a bucurat mult conversatia noastra de azi. si stiu si eu ca acest y e un punct de unde nervurile, cararile se despart. nu pentru mult timp fiindca natura le intortocheaza ea cum trebuie. sa ne auzim la bine, mai degraba decat la orice. | |
| = fotografie de august | Maria Gheorghe [06.Aug.07 22:17] |
| "In scama unui tiv gasesti oricand un motiv"... ...de-as fi avut norocul...zarului...ti-as fi pus aici o frunza mare cu artera principala spre mijlocul muntelui...si multe carari ce coboara de pe Insula Verde spre mare...acum e transparenta...de ti se vad drumurile inimii...si tihna celui care imparte paine unei taceri si unui latat de caine...aceasta frunza as fi cules-o ca pe o soapta de pe zidurile manoasa de la Histria... si-as mai fi pus o fotografie de august cu doua maini ca o frunza de artar ce strange in ea apa de izvor cursa din ulcior...proaspata ca o lacrima de poet...si calda... | |
| = Semn | Gheorghe Pașa [07.Aug.07 20:37] |
| Yannelis, deși nu sunt un adept și un bun cunoscător al poeziei conceptuale, încerc să înțeleg mesajele textelor tale, deși, de cele mai multe ori bâjbâi în necunoscut. deși semnele realului sunt uneori atât de clare. Apele revenite în albie mă bucură, pentru că la mine ele ieșiseră cândva din matcă. Și frunzele tale par a nu mai fi cu ochii decât pe cadranul cu măsură indefinibilă. aruncând cojile de pâine parcă le-ai rupe din tine, așa cum paginile manuscrisului sunt aruncate "în focul unui vis". Nuștiu, dar picătura aceea de ploaie sau o lacrimă s-au rostogolit apropiindu-te de conținut.Sunt multe de spus, mai ales despre finalul remarcabil pe care prefer să îl tac și să-l tac, până măcar un grăunte din ceea ce nu știu, nu fac sau nu uit își va shimba sensul de mers. | |
| = este si nu este | Ioan-Mircea Popovici [07.Aug.07 20:57] |
| Asa e Maria. Cate ceva din ce spui. In cantecul pe care-l percepi tu lipsesc accentele, lipseste durata si ce-i mai grav, lipsesc interpretartile notelor de pe portativ. Fara interpretare, nu poate fi chemare, strigare sau valoare de scara muzicala... E-n miezul de poveste un plin de altceva, cand vine Pasadia cu pasi desculti pe stea. Ca Micul Print, cu floarea si oaia din cutie, asa e si povestea, cu ce va fi sa fie. Pe fiecare treapta din scara de desert, eu las cate-o samanta din ce iubesc sau iert... din varful ratacirii se vede o lumina... eu stiu ca-n dor speranta-i o vina fara vina... | |