| = ... | laurentiu enache [13.Jul.07 14:15] |
| ma declar sidefat in fata acestor extrapolari metafizice si metamorfoze plastice atat ca si continut dar infiorator ca si forma | |
| = . | Adela Setti [13.Jul.07 14:51] |
| suprarealist în prima parte, auto-reflexiv în a doua. pe ansamblu, bogat în sugestii. plăcut. Adela | |
| = poem... | ioana matei [13.Jul.07 19:33] |
| parca scris cu o sete primordiala... de cuvinte ce hranesc trupul ploii, infiorand-o de placere... "printre resturi de lumină peste mări de sînge" nebanuite profunzimi... | |
| = lenea tolerantă | Tamara Zub [13.Jul.07 15:16] |
| Demnă și de neatins singurătatea peștelui din apele însângerate. Dacă nu ar fi existat în poem acest pește, m-aș fi temut de cuvinte precum miez, crepuscul, uimire... Vreau luciditate în poezie și o găsesc aici, în special în versurile "otrăvitor e gîndul că aș putea să mor cu mîinile goale jumătate om jumătate visare peste care va curge ploaia ca o senzație de plăcere" Apreciez arta de a reda măreția și de a crea sintagme ludice precum "lene tolerantă". Titlul e cam prea lung, vă sugerez altă denumire: "Unde un pește". Cu prietenie, tama | |
| = Laurențiu Enache, | Gelu Bogdan Marin [13.Jul.07 20:11] |
| o trecere benefică, comentarii interesante. Detaliază-mi expresia : "înfiorător ca și formă". Mulțumesc pentru vizită. | |
| = Adela Setti, | Gelu Bogdan Marin [13.Jul.07 20:14] |
| trecerea ta ca o boare cu miros de flori de cîmp. Interesant comentariu. Te mai aștept și cu altă ocazie. | |
| = Ioana Matei, | Gelu Bogdan Marin [13.Jul.07 20:19] |
| trecerea noastră prin viață este plină de singurătăți. Socializarea este un simplu exercițiu de masochism. Cine se uită la noi prin sticla cerului ne citește singurătatea după forma pașilor. Plăcută trecerea ta. Cu bine. | |
| = Tamara, | Gelu Bogdan Marin [13.Jul.07 20:25] |
| comentariile tale sînt, ca de obicei, viguroase și pline de un farmec special. În gîndirea mea viitoare, țin cont de cele spuse de tine. Cît despre titlu, este unul temporar. Voi vedea. Să ai o vară plăcută și răcoroasă. Numai bine. | |
| = Sangele soarelui formeaza o mare sanguina | razvan rachieriu [13.Jul.07 20:33] |
| Poezia strivește soarele în dinții versurilor, iar sângele lui țâșnește într-un “crepuscul roșu” și formează o mare sanguină în care “un singur pește cu o lene tolerantă își marchează teritoriul”. Este o poezie jumătate solară, jumătate acvatică, peste care curge ploaia gândurilor, “ca o senzație de plăcere”. | |
| = Răzvan Rachieru, | Gelu Bogdan Marin [13.Jul.07 20:45] |
| o trecere de pește zburător,acolo unde apa se împreunează cu cerul într-o ploaie de cuvinte. Mulțumesc pentru lectură și comentariu. | |