Comentariile membrilor:

=  In statie-replica la secunda	mihaela visalon [11.Mar.06 00:51]
copacul cazut in frunza pana mai ieri visa sa iasa la pensie intre pamant si cer tacerile sunt mai necesare decat dansul cocorilor aprindeti odata rugul acela sufletul meu inghetat astepta tramvaiul intr-un geamantan al amagirilor la gura focului
=  sä facem targ...	amirpur shantinagar [11.Mar.06 15:23]
frumoasa poezie ai scris...pot s-o postez si s-o semnez tot io...n-o sa stie nimeni ca pamantul...secretul nostru...ca daca o sa moara sora-mea o sa-ti dau si tie coliva...
=  brava dom.le !	amirpur shantinagar [11.Mar.06 15:28]
care esti asa destept acolo de mi-ai pus commul la offtopic? ce stafulgerare a mintii ti-a spus ca nu se potriveste acol unde l-am dorit ? ori esti constipat(a)rau de tot ori esti lipsit cu totul de simtul umorului ari esti pilos ...sa nu mai zic altceva... rog a mi se raspunde repede fara de zabava si cu aceeasi inteligenta cu care ai hotarat sa-l treci la "griuri colorate"...si te rog de asemenea sä-l treci inapoi acolo unde trebuie daca vrei sa nu va parasesc...si apoi commul anterior cum fu? cum fu ? maria ta? daca si acum aterizez la offuri va bag doua cobre in birou sa va pupe in cur... cu stima...
=  Musca si fugi, offTOPiC	mihaela visalon [11.Mar.06 20:07]
Daca, "frumoasa poezie ai scris...pot s-o postez si s-o semnez tot io...n-o sa stie nimeni ca pamantul...secretul nostru...ca daca o sa moara sora-mea o sa-ti dau si tie coliva" este un raspuns pentru mine, iti multumesc. Este important sa pot privi un om de aproape. Deseori, am intalnit, oameni talentati dar lipsiti de eleganta in a raspunde si sau comenta. Ma tem, ca esti unul dintre ei, pentru ca replica ta este de prost gust. A fi ceea suntem este o alegere pe care ne-o asumam. Eu mi-am asumat riscul de a sta de vorba cu un necunosut si am pierdut. Stii ce spunea tatal Tiei Peltz? Cu cat cunosc mai mult oamenii cu atat iubesc mai mult cainii.
=  mihaela visalon...	amirpur shantinagar [11.Mar.06 22:24]
mihaela imi pare rau..eu am vrut sa fac o gluma dar vad ca s-a inteles gresit...evident ca sunt bucuros ca te-ai oprit sa stai de vorba ca mine...iarta-ma si nu te lua dupa tatal tiei peltz... ultimul om din lume este mai pretios decat toate vietatile pamantului...apoi si eu am perceput comentariul tau destul de rautacios...poate m-am inselat...rämanem prieteni ?
=  "sufletul meu inghetat/se rastigneste pe fiecare clipa"	Erika Eugenia Keller [11.Mar.06 22:30]
cu sange caald... "am a spune unei doamne de aici ca am sentimentul ca prea se lasa "strapunsa" si "patrunsa" des...de...cavalerul e irezistibil pe calutu-i de lemn cu cheita legata de gat...ah cat refuz!" m-am simtit vizata, tu imi vei confirma daca gresesc. sa ma justific? o fac printr-o poezie pe care as trece-o la personale ceva in genul: TITLU:Dusmanii mei sunt înauntrul meu “Dumnezeu prevede nu predetermină” am o ampretă în urma mea pe vectorul forței vieții neutre am o lumină-n umbra mea pe aoreola puterii de-a ști să aleg am o credință în taina mea imaturitatea este suferință atât un altfel de sfârșit. nici adevaratul ochi nu –l pot deshide." mai trebuie slefuita, e ceva rapid...trebuie sa plec la cursuri de protectia muncii in bucataria suferintei... sunt casatorita cu doar cu netul. ia-o ca o suferinta psihologica reprimata in poezie.Am voie? ok si acum sa ma las patrunsa de poemul tau;) e prea bun pentru un incepator, PARI O CLONA. hm, si tu ai reprimari, prin poemul vad citesc o vulnerabilitate pe care nu ti-o accepti, nevoile pe care le condamni la tine le condamni si la altii. succes, descarca-te ca-ti face bine! "mi-am aruncat sperantele intr-un geamantan si astept tramvaiul amagirilor faceti focul va rog e atat de frig in statia aceasta... " stiu ca e frig....se simte pana la mine
=  amirpur,	Erika Eugenia Keller [11.Mar.06 23:01]
in nordul inimii tale ai sapat un loc de veci. am intuit?
=  da!	mihaela visalon [12.Mar.06 01:10]
Intotdeauna, IO dau celor foarte dragi 3 sanse si celor pe care-i cunosc aproape de loc de 7 ori cate 7 iertari, nu de alta, dar, am aflat ca bine faci, bine gasesti! Cat despre rautate, nu stiu la care comm te referi? Pt. primul, raspunsul final este: NU!, nu-i genul meu sa fac comentarii rautacioase, decat daca sunt fortata de imprejurari. La al doilea comm, raspunsul este DA!. Te rog sa ma ierti ca in loc sa intind si celalat obraz am aplicat legea talionului. Te rog sa o ierti si pe Erika ca, in loc sa aplice legea talionului, ti-a intins si celalat obraz. Te rog sa te ierit si pe tine, pentru vina de a fi fost obraznic. Ce rost are sa suferi si sa te culpabilizezi toata viata...Mai bine, fii sincer, si semneaza cu numele din buletin, si vina recunoscuta iti va fi jumatate iertata de mine, jumatate de erika. OK?
=  bun inceputul	Stancu Ciprian Cosmin [12.Mar.06 20:25]
buna poezia, nu excelenta, dar oricum o lectura placuta, sper sa mai introduci si altele. ne mai citim, Cosmin
=  Amirpur,	Erika Eugenia Keller [13.Mar.06 04:56]
Nu m-ai suparat, ma bucur ca ti-e cald in tramvaiul tau. As fi vrut sa fiu si eu mai mult acolo dar nu ma simt poet, eu ma eliberez.Am slefuit provocarea Si “Initial acest poem era o dedicatie catre Amirpur pe baza unui critiriu de identificare a proiectiilor, starnind in mine o traire emotioanala nesimtindu-ma afectata de reprosul lui, mi-a servit ca un ecran de proiectie avand la cei doi poli, atractia respectiv respingerea intensa. Suntem fiinte inzestrate cu subiectivitate de aceea proiectiile sunt inevitabile in relatiile noastre.va aprind astfel lumina si va spun ca acest poem, este un poem trait” „frunza cazuta in noroi pana mai ieri visa sa devina copac intre pamant si cer tacerile sunt tot mai apasatoare aprindeti odata rugul acela sufletul meu inghetat se rastigneste pe fiecare clipa” intelegerea completa te va elibera daca te accepti cu dragoste, erika
=  stancu ciprian	amirpur shantinagar [14.Mar.06 02:07]
cosmin...merci de trecere...uite am mai postat una...sper sä scot de la tine cuvantul acela :excelent...:) daca nu...o sa mai incerc...
=  Shantinagar,	Erika Eugenia Keller [14.Mar.06 07:03]
In graba am citit si al doilea poem, observ acelasi stil ca cel vechi..doar mai dornic de lupte, de testari... Promit sa revin cu comentariu pe pag celui de al doilea poem dupa ce ma intorc de la lucru, daca nu deranjez
=  erika	amirpur shantinagar [14.Mar.06 10:14]
te rog ...
=  6+2	Erika Eugenia Keller [18.Mar.06 15:32]
mi-ai împrumutat din sufletul tău fără să aștepți dobândă ca o floare a omeniei ceea ce ai făcut tu pentru mine eu fac pentru alții la fel de străini aproape zilnic dar nu virtuali iti multumesc, cu drag si respect erika
=  stea	Dana Mușat [24.Apr.06 20:02]
Super poem.
=  mushat	amirpur shantinagar [25.Apr.06 00:46]
dana daca ai fi scris "superb poem " eram fericit asa ai lasat loc indoielii mele ca ti-a placut cu adevarat merci de trecere
=  m-au apucat toți nervii până să scriu comentariul ăsta	Dana Mușat [25.Apr.06 13:20]
Așadar..era vorba de o stea pe care ți-aș fi dăruit-o din zgârcenia mea, dacă aș fi putut. Dacă tu vrei 'superb' ei bine așa să fie, ideea era că mi-a plăcut, oricum. Să nu stea o literă în calea fericirii tale! :) Lăsasem aici semn ca să nu pierd linkul și ca să pot reveni, așa cum stresez eu lumea și să încep să zic de ce mi-a plăcut atât poemul ăsta. În primul rând..așa cum se observă și din titlu se împletesc aici imagini clasice..simboluri clasice cu lexeme ce țin de spațiul contemporan. Nu o să vedem noi în romantisc geamantane și nici în simbolism. De abia prin modernitate apar. Dar în postmodernitate ele sunt folosite din abundență, mai ales în proză. Motivul frunzei moarte..mă duce cu gândul la moarte, toamnă, plecare, intrare în hibernare...dar o hibernare metaforică, nicidecum una fizică, iar gemeantanul la ideea de părăsire a ceva, de plecare și uitare, de încorsetare de idei și sentimente. Bun...deci discutăm de o decădere a unui spirit ce se află mai presus decât limita ambguității, dar care este muritor de rând. 'frunza cazuta in noroi pana mai ieri visa sa devina copac' Aici ideea de depășire a propriei condiții e evidentă, iar în: 'intre pamant si cer tacerile sunt tot mai apasatoare' se potențează paralelismul acesta terestro-cosmic, pendularea unei 'tăceri' între sacrul nematerial și terestrul efemer, material. 'aprindeti odata rugul acela sufletul meu inghetat se rastigneste pe fiecare clipa' îmi induce ideea de apropiere către nonvalorile unui simbol. De ce: Ei bine, pentru că ceea ce a fi o crucificare reprezintă în mai toate textele, aici devine o scăpare, ceva benefic și dorit. Deasemenea, ideea de foc care trebuie să încălzească un suflet înghețat mă face să transform iadul în ceva extraordinar de frumos, pe lângă recele Raiului. Nu? 'mi-am aruncat sperantele intr-un geamantan si astept tramvaiul amagirilor faceti focul va rog e atat de frig in statia aceasta... ' Strofa a doua revina la făgașul contemporan, al postmodernității și se încearcă o descătușare. Finalul poate fi tragic, dar este totodata și deschis. Să nu te sperie faptul că folosesc idei de la proză..final deschis, tragic. Pentru că poemul tău își dă importanța unui poem cu substrat epic. Sau cel puțin așa îl simt eu. Forma textului curge, e folosit ingambamentul pentru muzicalitate. Așadar poemul curge. Doar două sfaturi, dacă îmi permiți: 1. pune diacrtice că suntem români și fără să fim creți la scriere ca și la minte nu se poate. de altfel, o să arate mai bine și o să fie mai uțor de citit și de înțeles. 2. încearcă titluri care să atragă, dar care să însumeze ceea ce vrei tu să spui acolo. Eu, spre exemplu, aș fi spus în loc de 'poem cu frunză moartă și geamantan'...probabil că aș fi spus 'frunza de pe geamantanul mort'. Mă rog, sunt mai multe, ideea e că așa cum e, e original și mi-a plăcut mult de tot. În speranța că nu te-am plictisit.
=  dana mushat	amirpur shantinagar [26.Apr.06 09:13]
vezi cu o litera poti rasturna muntii si atunci cum sa cu fi facut Dumnezeu lumea prin cuvinte...numai pe om a trebuit sä-l modeleze si sa trudeasca pana sa fie gata de il facuse dupa chipul si asemanarea Lui nu era lucru de shaga...multumesc de prea mult timpul pe care mi l-ai dat din preaplin sufletul tau