| = o solutie posibila:) | Florina Daniela Bordieanu [11.Feb.06 18:10] |
| mhhh...habar nu am bridge, dar poate ar fi bine sa ma apuc sa invat la cata dezaxare posed as mai avea o sansa:) | |
| = :) | Elena Marcu [11.Feb.06 19:02] |
| Mhhh... nu e o garanție, nu te baza pe asta!:P Că se mai strică busola aia și uneori o ia razna ca în Triunghiul Bermudelor, nimic nu e sigur în jocul ăsta.:) | |
| = deschiderea de o treflă | Dănilă Florentina-Loredana [11.Feb.06 19:46] |
| Cândva jucam o convenție în care deschiderea era o treflă. În rest, nu-mi mai amintesc răspunsurile. Am deviat. Voiam să spun că, înafară de nostalgia jocului de bridge (n-am mai jucat cam de mult, și tare-mi mai plăcea!), textul tău mi-a adus și bucuria comparației dintre axa în bridge și în viață (în ambele cazuri, învățarea nu se termină niciodată, surprizele nu încetează să apară). Ah, biata iubită! Dacă știa, dragul de el, ar fi tras la marele șlem! Dar n-aș fi vrut să fiu în locul ei, dacă-l pica. Uf, bărbații ăștia! | |
| = :) | Elena Marcu [11.Feb.06 20:58] |
| Da, și eu îmi imaginez uneori viața ca în jocul de bridge, pe care de altfel, îl iubesc mult. În rest, am îngroșat imaginile, pentru a putea spune că adeseori bridge-ul ne arată așa cum suntem, fie în relația cu partenerul de axă, fie în stilul de joc, fie în raport cu adversarii, fie pur și simplu față în față cu 13 cărți aleatoare pe care mizezi sau nu. În tot cazul, dacă apuci să-l joci sau să te joci în bridge, îi rămâi fidel. Mulțumesc și eu pentru fidelitatea citirii și a comentariilor, mă bucură mult.:) | |
| = ea era... | luana zosmer [11.Feb.06 21:00] |
| Cind sor'mea cea mica s-a apucat sa joace kanasta a tinut, cum spui, sa-i fie partenera viitorului ei sot.Tot cum spui, cind mergea bine...mergea bine,cind mergea prost baiatul striga: "ea era tinara si casta insa nu avea kanasta".Mi-a placut scrierea ta.Poti sa-i bagi in cap unui barbat ore astrale pisici negre si alte ginduri umane? neeeee, cel mai bine-i sa joci cu el, macar are pe cine sa dea vina cind joaca precum o cizma:) | |
| = bridge | Nicoleta Tase [11.Feb.06 23:59] |
| Foarte faina paralela asta intre viata de cuplu si jocul de bridge. Pana la urma... viata e un joc, viata de cuplu de ce n-ar fi un joc de bridge? La limita intre ironie si cinism, un text scris de mana sigura a Elenei care inca o data nu se dezminte. Frumos. | |
| = bridge | Elena Marcu [12.Feb.06 11:28] |
| Luana, sper ca sora ta cea mică, tânără și castă:)), și consortul ei să apară curând într-un text, te-am văzut cum scrii și despre grozăvii, dar povestirile despre „familia mea și alte animale animale” țin topul în preferințele mele. Mulțumesc.:) Nicoleta... ce să zic, mulțumesc pentru cuvinte:), realitatea este însă că mâna mea tremură adesea nesigur, la scris, ca și la bridge, e mână de amator, dar, așa cum se spune și despre bridge, și despre viață (de cuplu), și cum spun eu acuma și despre scrisul pe „agonia”... greu e până începi, apoi devine din ce în ce mai greu! | |
| = am încercat | Corneliu Traian Atanasiu [12.Feb.06 16:57] |
| și eu să joc bridge o vreme. Se vede că e un joc de dame. Nu prea am reușit, poate de-aia n-am avut nici axă. Ca totdeauna foarte abilă în folosirea limbajului tehnic și atentă la sugestiile lui posibile. Te prinzi la multe jocuri. | |
| = îți trebuie o viață să înveți bridge... | Horatiu Palade [12.Feb.06 17:46] |
| și nici în final nu poți declara ca îl stăpanesti la perfectie, dar nici nue de mirare cu toate conventiile existente si intrebarile de asi, de popi, de dame, de o soarta! Superba paralelaȘ viata si bridge-ul, te chinui impreuna (axa) sa inveti si totusi nu te decalri niciodata multumit! Bravo! | |
| = incitare la slem | Hanna Segal [12.Feb.06 20:19] |
| Bun, chiar daca e tehnic, sau bun din cauza ca e tehnic? Complex, usor psihologic si cu o retea de capilare umoristice. Mai bine pierd o levata decat sa ratez un posting ca asta:) | |
| = jocuri | Elena Marcu [12.Feb.06 23:41] |
| Corneliu, mă prind la jocuri ca să am motiv de eschivă de la treburile serioase.:) Am fost părtinitoare, dar nu e nevoie să-ți spun, bridge-ul nu e exclusiv joc de dame, mai cu seamă că peste ele în rang sunt popii și așii.:) Ca să nu mai zic că le mătură la o adică și un doiar... de atu! Mulțumesc pentru tot! Horațiu, așa este, bridge-ul se învață mereu și probabil tocmai asta e frumusețea lui, probabil că atracția sa este tocmai fiecare nouă provocare a fiecărui joc, în definitiv, paralela cu viața e chiar facilă și pe analogiile dintre bridge și viață cred că s-ar putea broda mult și bine. Mulțumesc. În paranteză fie spus, că m-a provocat și pe mine referirea la multitudinea și diversitatea convențiilor, am întâlnit pe cineva, care după ce a jucat o viață întreagă pe sisteme elaborate, îmbunătățite, adaptate axei etc, s-a întors finalmente la „natural”, ca să vezi ironie...:) Hanna, tu n-ai cum să pierzi nici măcar o levată, aș zice că mai degrabă tu vii cu premiul de șlem, mă bucur că ești pe-aici. Mi-am asumat riscul cu „tehnicul” de dragul jocului. Ca de obicei, mărinimoasă... mulțumesc!:) | |
| = Axa | Razvan Dragoi [13.Feb.06 12:27] |
| No, d'apai io-s complet necunoscatoriu intr'ale bridge-ului, ca mi-o placut mai mult cu oile decat cu cartea...Sa-ti mai spun ca-mi placu, sau n-are rost? Salutari de-alea. Razvan-the-fan | |
| = bluff | Elena Marcu [14.Feb.06 20:52] |
| Lasă, n-or fi cărți la oi, dar sunt axe interesante, pe principiul sorescian “oaia ce-a mâncat-o lupu’/ A format cu el un cuplu” (da, da, adânc, știu :P). Ha, auzi la el, păi are rost să-mi zici dacă ți-a plăcut, mai ales dacă îmi spui de ce, dar și mai mare rost are să-mi spui ce nu ți-a plăcut!! Nu? Ca să vezi și tu, n-am avut parte de comentariile vreunui bridge-ist, însă am avut aproape mereu norocul de comentatori indulgenți și generoși, și asta chiar când am mers la bluff. | |
| = Viata e o jumatate de bluff | Razvan Dragoi [19.Feb.06 09:23] |
| ...si cealalta jumatate habar n-am ce este (that is also deep:)) Cred ca numai tu puteai sa scrii despre ceva atat de abstract pt mintea mea (care e, in sine, un bluff) atat de bine incat sa imi placa.Esti o maestra a detaliilor si a intoarcerilor surprinzatoare din condei."Când femeile își văd viitorul, le apucă brusc elanul hărniciei și al clarificărilor, își stabilesc granițele, pun lucrurile la punct și încep să te pistoneze că tu poți mai mult." -si uite unde strecoara Allandalla chestia asta (despre care s-ar putea scrie un roman), intr-o personala despre bridge si despre axele sale! Si mai intrebi daca si de ce-mi place. | |
| = bluff-ul de la sic | felix narcis nicolau [01.Mar.06 06:47] |
| Ploua cu laude pe pagina ta,spectaculoasa allandalla,asa ca as vrea sa schimb pt o clipa macazul.Chiar cu riscul de ajunge domisoara la parnaie.N-ar strica putina acceleratie pe ici pe colo si abandonarea tonului prea explicativ,prea limpede,parca destinat cuiva care nu prea le are cu bridge-ul literaturii.Uite, si prin "taina lacrimilor" vrei sa-l atentionezi pe amaratul de cititor ca e ceva mai adanc, mai cu skepsis acolo.O tara prea patetic titlul.Dar vaz ca in povestea cu sinuciderea si impacarea iti revii si renunti la topica traditionala si la naratiunea extrem de inteligenta,dar prea explicita.Parca remarc si o oarescare pudibonderie in a evita cuvintele mai tari - sigur nu faci parte din generatia bagau,sigur nu faci axa cu ei. Vorba ta ,mai bine pierzi o levata. Daca sunt dubii ca ai fi economista,eu unul ma indoiesc ca ai apartine sexului slabit - prea esti pornita impotriva barbatilor.Ca sa o fac pe nebunul,as putea spune ca numai un barbat poate fi atat de pornit impotriva lui insusi. In rest,orice as spune eu, tot "singura printre poeti" esti pe aici,in sensul bun,sorescian.Ma duc sa mor putin - nu mai suport sa vad cum prea iti iese totul... | |
| = au! | Elena Marcu [01.Mar.06 14:39] |
| Mamă, Doamne, punct ochit, punct lovit! Nu te întreb cum reușești, o să mă prind probabil din textele tale. Domnule, ce să zic, am rămas cu gura căscată în fața diagnosticului și cu mâinile acoperind inutil goliciuni, mi-ai pus pe tapet zonele cele mai vulnerabile ale textelor, dar despre care aveam impresia că, măcar în parte, le-am mascat. (mai au și alte slăbiciuni, dar nu-mi bat cuie în talpă singură:P și oricum analiza lor a fost mai mult decât m-aș fi așteptat.). Mă arde totuși să fac o lămurire, două, întinzând puțin coarda bunei tale intenții, dincolo de ironia care în fond m-a apropiat mai mult de comentariu. Cu tonul explicit al textelor m-am luptat din greu, pe bune, însă nu pentru că aș subestima cititorul, nici pe departe, ci din neîncrederea că exprimarea mea transmite mesajul corect. Se vede treaba că nu am apreciat cumsecade. Cu „accelerația”... aolică, e vai și amar, acolo e cel mai greu și mă simt descoperită fără drept de apel. În altă ordine de idei, bineînțeles că nu-s pornită împotriva bărbaților:) (uite o capcană în care n-am rezistat să nu mă arunc), dar, ca să fac pe nebuna, aș putea spune că numai un bărbat ar putea crede că, în atâtea texte despre femei, este vorba despre bărbați. Mulțumesc pentru lectură, dar mai ales pentru analiză, începusem să mor puțin... | |
| = prin lilieci | felix narcis nicolau [01.Mar.06 23:16] |
| Sa fim seriosi! nu se compara critica mea cu sac-ul tau. A fost cea mai spectaculoasa critica pe care am incasat-o vreodata!Am s-o dau ca exemplu astora care se dau barthes-ieni,jauss-ieni si alte specii. In alta ordine,ti-am citit flash-ul.Acum aproape m-am convins ca esti o fiica a evei,deci aproape imi permit sa-ti urez la multi ani! (literarische sprechende) | |
| = Un text bine echilibrat intre tehnicitatea realizarii si mesaj | Cerasela Toffan [20.Nov.06 21:36] |
| „Bridge” este un text de constructie. Aparenta poate insela cititorul grabit dar in sine nu asistam la o partida de carti metodica, calculata ci la infruntare dinamica intre caractere. Nu personajele ca atare sunt aici interesante, chipurile lor, textul nu este nu reportaj, nici un portret colectiv ci dispozitia lor, acel... dincolo de carcasa, acel... in spatele fetei. Acest joc este unul al muteniei, al expresiilor fetei si ochilor, al complicitatii jucatorilor...pe axe. Orice emotie, orice apostazie nu pot deveni mai mult decit rictus caci regula nu permite. De unde apologismul mut al jucatorilor, nervozitatea lor abia perceptibila. Citesc in acest text confruntarea dintre oameni, dintre axe, dintre sexe, o confruntare aprehensiva totusi, din nou, regula trebuie respectata...ataci, dar numai in tarele mortului. Geometria acestui joc este in umbra metaforei sale din care infruntarea insasi a existentei tisneste in monade. Si, cu aceasta metafora, autoarea a legat cercurile intr-un text unitar, bine crescut, fara cea mai mica urma de amfibologie. | |
| = În puterea mortului | Elena Marcu [29.Nov.06 10:02] |
| Mulțumesc, comentariul mă bucură și mă onorează, mai cu seamă că, dincolo de aprecieri, am bănuiala că ele vin de la o jucătoare de bridge. | |