Comentariile membrilor:

=  De la sectiunea pleoapelor la sectiunea unghiilor, sau exercitiu intru straveder	carmen visalon [03.Jan.06 19:40]
camera se umplea până la tavan de tot se umplea ei mă priveau lovindu-mă de pereții aceia căzând cum îmi tai mai întâi genele și îmi secționez atent pleoapele apoi unghiile de la picioare apoi picioarele și încă dar eu știu eu știu și vă spun că nu mai e mult trupul acesta se va pregăti și nu mai e mult ca o lumină aproape ca o lumină albă scăldând Daca spui metamorfoza, eu ma gandesc la Magarul de aur, si imediat la misterii."și orice mișcare aproape detona o nouă bucată de carne", imi aduce in minte un trandafir explodand intr-o nevesnica ofilire. Vad scena finala, din celebrul roman a lui Lucius Apuleius, in care magarul mesteca coroana de flori a zeitei si fara sa se dea peste cap devine initiat...poate la fel ca Nichita, de poezia caruia imi amintesc ultimele strofe. Fie ca usile poeziei si intelepciunii sa ti se deschida larg, si-n anul ce vine sa ai parte de toate cele bune. Si chiar daca peretii camerei au zburat, eu iti las ca semn al trecerii mele pe pagina ta, la acest inceput de an Poarta Victoriei, tablou la care nu ajungeam daca nu ma impiedicam in atelierul Farmazon de amantii lui Rene. (http://www.agonia.ro/index.php/poetry/158416/index.html) P.S.: Sa fie textul acesta o premonitie?
=  erata	carmen visalon [03.Jan.06 19:42]
intru stravedere si zbor, iertare am postat inainte sa termin de tastat titlul
=  Spaimele...	Laurentiu Nastasa [03.Jan.06 21:52]
... exterioare – lipsa curajului de a ne privi nesolitari. Ne-om desface-n bucăți, dar nu secționându-ne, într-o intervenție salvatoare din exterior, ci EXplodând. Mai întâi zgomote nefirești, apoi fisuri – carnea crăpând sub presiunea luminii, apoi împrăștierea și recucerirea lumii prin inundarea cu esențe divine. Lăudabil și impresionant efortul de a veni în intâmpinarea lavei prin tăierea genelor, pleoapelor, picioarelor și încă. Mulțumesc.
=  nebunul cu ochi închiși	Ioana Veronica Epure [03.Jan.06 21:56]
Nu știu dacă am dreptate sau nu, dar pe undeva s-a schimbat ceva în maniera în care scrii... Întotdeauna te-am văzut ca pe un observator care își impune o obiectivitate aproape dureroasă, ca și cum ai încerca să nu clipești în ciuda faptului că la un moment dat ochii încep să te usture și deja începi să vezi în ceață. Acum îmi pari abandonat complet ideii pe care ai ascuns-o în spatele poeziei acesteia, deși este gândită, ca toate textele tale, nu aruncată pur și simplu dintr-o răsuflare. Prima strofă îmi pare ciudată ca formă, lipsește un predicat pe undeva... intenție sau neatenție, n-aș putea spune că m-a încântat. Mi-au plăcut mult a doua și a treia strofă, sunt destul de intense, senzația pe care mi-au dat-o este de sufocare, partea cu unghiile de la picioare parcă strică ritmul (spui "îmi tai mai întâi genele și îmi secționez atent pleoapele"-imaginea este destul de dureroasă, ochii sunt o parte foarte sensibilă a corpului, iar apropierea tăișului de ei dă fiori-dar apoi vii cu "apoi unghiile de la picioare"-toată lumea își taie unghiile, dispare tensiunea aia provocată de versul de dinainte). Ultima strofă sună ca o profeție, interesantă ideea repetițiilor, mi-a amintit de nebunul cu ochi închiși cântat acum ceva timp de Phoenix. Cam atât, și scuze dacă am cam bătut câmpii, asta îmi e dispoziția momentan :)).
=  almost best	Daniel D. Marin [03.Jan.06 22:54]
Doar o constatare pertinentă, de care te rog să ții seama: "scăldând" la final de poem în construcția asta nu-și are locul, o strică (faze de-astea mai făcea Peniuc, dar el se vroia ironic) (ceea ce e comic, pentru că începutul e cam Komartin cu infuzii de Coman, în zilele lor bune). În rest, grav, pregnant, poem bine condus, te citesc. P.S: neapărat schimbă puțin finalul, în ideea de a scăpa total de acel "scăldând", și îți dau înapoi steluța de la Urmanov; ia-o :)
=  multam	florin bratu [03.Jan.06 23:13]
carmen stii ce e funny. ca si eu priveam initial poezia ca pe o metoda de cunoastere mai mult sau mai putin gnostica sau cum doresti sa ii spui. apoi am inceput sa ii acord mai degraba corolarul ontologiei, desi nu am renuntat niciodata la prima varianta. poate inertia. laurentiu multam de trecere si complimente. frumoasa descrierea ta de acolo. si eu multam ioana perfect primul tau paragraf. la al doilea explicatia o vei gasi in raspunsul dat si lui daniel (legat de strctura majora pe care am construit textul). la al trreilea paragraf deja ma buseste un pic plansul, mai ales spre final si mai ales ca iti dau dreptate, acolo efectul nu e conservat si atenuat (si ma oftic ca nu am observat asta). abia ultimul rateaza. dar incep sa cred ca incepi sa ai ochi ptr chestiile asta. am modificat asa pe hard, inca nu sunt multumit, dar mai caut. "cum îmi tai mai întâi genele și îmi secționez atent pleoapele apoi deschizând cu incizii sigure pielea apoi mușchii abdomenului și încă" daniel multam. uite. tie nu iti place finalul, ioanei inceputul. ideea e ca ambele lasa loc inainte, respectiv dupa ele si astfel is un pic in ceata. inceputul textului e o complementara directa (daca nu gresesc si gramatica pe care o mai stiu ma inseala) careia ii lipseste propozitia principala, iar acel scaldand final cere langa el un complement direct (scaldand ce?) care la randul sau lipseste.pe mine ma incanta si sub aspectul asta, dar mi se pare ok si ritmic gerunziul ala, insa o sa gandesc si variante daca spui (fara nimic parca ar fi pacat) textul per se e o bucata, fara capete.
=  nu de la gramatică	Daniel D. Marin [03.Jan.06 23:47]
nu gramatica e problema, Florin, la ultimul vers! (lumină albă scăldând - gramatical - ok. problema mai mare - gramatical vorbind - ar fi într-adevăr aceea de la prima strofă, dar știi ce, e clar că, dintre cei noi, nu l-ai citit pe Sorin Take -foarte bun!-, pentru că: nici asta nu e o problemă (decât strict gramatical, am mai spus), poemul lui cel mai bun are o "problemă" aproape identică, nimeni nu cred să i-o fi reproșat... ) și nici eu nu mă pot face clar acum, trebuie să ies... părerea mea: păstrează prima strofă (sigur, dacă ai găsit deja altceva...), dar schimbă, schimbă exact ce ți-am spus eu, acum trebuie să plec, baftă,
=  Parere	carmen visalon [04.Jan.06 00:09]
Florin, stii ce-i fanny marile carti ale omenirii au fost scrise de poeti. Dar nu asta ma preocupa pe mine acum, ci intetia ta de a ajunge cu bisturiul la abdomen. Daca as fi tu, nu as schimba a penultima strofa, pentru ca omul ia in stapanire lumea prin privire si pas-daca o sa am timp o sa revin si voi dezvolta subiectul-, iar, parul-genele-, si unghiile sunt ultimul strigat al materiei care incerca sa-si supravietuiasa.
=  erata	carmen visalon [04.Jan.06 00:10]
funny
=  ideea	maria balan [04.Jan.06 11:01]
cred ca "metamorfoza" ta descrie clinic si destul de exact o criza de panica..existentiala, momentul in care viata si moartea se amesteca, fac implozie, "improscand umori vascoase si calde prin piele". ...iscata intr-o realitate cu efect constrictor, fortand delimitarea; odata depasit momentul dezintegrarii, mecansime rudimentare, precise si salvatoare re-traseaza drumul cel mai scurt spre esentialitate. mai cred ca efortul tau in acest poem a fost inspre camuflarea momentului acut, inspre imblanzire... o idee salvatoare, aceea ca apropierea de non-sens nu inseamna neaparat anihilare, neaparat resemnare, poate fi si un 'pretext' pentru metamorfoze... acum nu ma lua neaparat in serios, imi imaginam si eu..:)
=  poezia ca un maldăr de carne	Costin Tănăsescu [04.Jan.06 16:11]
La cât de gravă este mina acestei poezii, nu știu dacă "robinetul uitat" își mai are rostul acolo. Negândind-o înfierbântat(pe poezie), îmi permit să spun că este de-a dreptul ridicol să spui că ai uitat să repari robinetul, mai abitir să folosești o comparație de acest gen. Se vrea tensiune, da? Păi de unde? Ce greutate lirică să dea acestă "sintagmă" care se apropie de hilar... Mi-e mi-a adus în minte casnicul, cotidianul, starea bărbatului care e cicălit tot timpul de femeie din cauza picăturilor de apă care fac zgomotul acela... Dacă ai avut nevoie de asta e ok... Aș vrea să vorbesc și despre gramatică dar bag seama ca de la un timp este un subiect tabu în poezie, cică acesta ar fi un motiv nedrept care ar limita modalitatea de expresie. Mă rog... deci nu mă bag. Sfârșitul salvează titlul, "ultimul scapă turma", că-n rest nu percep nici o metamorfoză, ci o zbatere scrisă cu sânge rece, adică dintre cei nevii. într-un cuvânt o experiență uluitoare. deși acesta nu este un comm pozitiv, mă bucur să spun că textul mi-a plăcut. prefer "unghiile de la picioare", "îmi tai mai întâi genele...", sexului în trei patru, pe mașină în căruciorul de rufe... ultimul scapă turma.
=  daniel carmen maria costin	florin bratu [04.Jan.06 18:07]
vă mulțumesc. aveți și nu aveți dreptate probabil. carmen, iti dau dreptate cu cartile alea, mai ales in cayul smarangitei. daniel, nu stiu, poate voi schimba in prelucrarile ulterioare ale textului. maria, serios sau nu, imi place imaginatia ta. costin, e foarte bine ca e negativ commul, ai facut acolo asocieri care presupun versul ala ca riscant, insa nu cred ca toate lumea le va face.
=  Costin și Florin, tot "gramatici"	Daniel D. Marin [10.Dec.18 14:27]
a, văd că nu s-a postat ce am scris eu (între timp, am citit și ce ai scris tu, Florin), repet procedura... Costin, Gramatica aia la care trebuie că te referi, și pot susține asta!, limitează nu modalitatea de expresie, dar unele efecte. Însă nu înseamnă că tu n-ai putea să aduci argumente interesante... eu n-am pretins că subiectul e închis. Iar aplicat la acel cuvânt... nu-mi vine acum un alt exemplu în minte, dar hai să luăm clasicul "cuibar rotind de ape". E aici vreo problemă de gramatică? Eu susțin că nici la Florin... Dacă era "lumină licărind" (dar dispărea și orice idee de metaforă), nu cred că mai aveai nimic de obiectat, nu? Ție de fapt nu-ți place construcția, nu gramatica ei, așa cum, am spus, nici mie nu-mi place, exact acolo: la sfârșit (mai mult, poemul acesta nu se poate termina într-un gerunziu!, oricare ar fi el; eu nu-l văd!...); a, și, Costin, de ce ai tu impresia că alternativa ar fi fost doar aceea? Postează și tu câteva texte (cu sau fără alternativă :), și așa poate învățați unul de la altul :) Florin, evident ca nu mă refeream să-l iei pur și simplu de acolo și atât. Ultimele două versuri trebuie, în opinia mea, prelucrate (nu "trebuie"!, "eu le-aș prelucra"!...), eventual adăugate încă vreo două, ca să dea același efect, după ce vei înlătura 'scăldând'.. Și încă o chestie: închipuie-ți, Costin, că textul ar avea semne de punctuație. Iar la sfârșitul primei strofe ar apărea "...". S-ar rezolva astfel problema de gramatică și de data aceasta?
=  mai bun	Daniel D. Marin [05.Jan.06 02:41]
felicitări! l-ai adus la o formă mai bună (știi tu unde) (acum merge și cu "ând". nu mi-aș fi închipuit... oricum eu inițial îl legasem de un alt cuvânt, m-a indus un pic în eroare această primă formă, dar nu mai adaug nimic, pentru că oamenii deja se întreabă despre ce naiba vorbesc eu aici)
=  daniel d marin	florin bratu [05.Jan.06 19:16]
dap. asta si datorita criticilor pe care le/am primit aici, inclusiv a ta cu acel scaldand. inca trebuie sa refac penultima strofa. valentina si soviagny au dreptate. acolo e mai bine sa merg pe ideea de paranoia mai degraba si poate o unica referinta la carnal. unica teama e sa nu ratez constructul, care mie mi se pare aproape perfect. multam ;) by the way. mailul e moxzal, ID/ul dupa aceea cand doresti. esti baiat istet si ii face placere sa discutam, chiar in contradictoriu, cum presupun, pe anumite subiecte.