| = poveste pentru copiii rataciti intre usi | Maria Damian [20.Dec.05 20:27] |
| un text ludic care intrece ludicul si prin asta nu poate sa nu-ti lase un suris agatat pe buza de sus, intre un ismail si un liamsi. frazele pleca asemeni unor pasari (aviare!!!) care-si fring zborul si curbeaza semnificatia dintr-un verb, dintr-o prepozitie. sintaxa, in re-asezarea ei, recreeaza referentul universal, poate comunicind despre o ne-comunicare; iar personajele isi pierd individualitatea, ar putea semana cu orice (si n-as spune "oricine", pentru ca ele trec in categoria "neanimate"). cuncluzie: inutilitatea verbului (?), refuzul libertatii (?), nebunia limbajului si a starii (?), existenta inchisa (?), sau sa mai ismaileasca liamsi | |
| = verdictul.... se amana! | dorin cozan [20.Dec.05 20:40] |
| Ismail zice buzz!!! Liamsi tace. E un domn, serveste cafeaua si portocalele pe veranda, in aerul tare ca piatra. Ziarul il taie felii, ii place la pachet, ca desert sau pe post de calimara. Ismail si Liamsi sunt buni prieteni; intre siamezi se poarta dintii de portelan, poate si putina sare diamantina si piper de hagialâc. Daca mai vii, poate aduci si oleaca de sufletel, sa ne tina de urat, ca prea gem fluturii din narghilea. ps: unul din noi multumeste curat pentru amandoi! | |
| = ca-n Matrix | Călin Sămărghițan [22.Dec.05 22:10] |
| Știți cu ce seamănă? Cu dialogul acela din Matrix între Neo și Arhitect, unde toți își dau seama că e o problemă gravă dar nu pricep mare lucru din subtext. Dar așa cum acel dialog place, place și această scurtă și relaxantă proză. Deci, salut Dorin, de vreo două zile tot încerc să dau de tine (a se citi: textele tale), dar vreo două comentarii care m-au incitat m-au cam stors zilele astea. Imaginația-ți debordantă văd că se manifestă și în proză. Cotiturile bruște ale discursului, inteligenta preluare de sens anterior spre a o conduce spre un fel de absurdizare care vine imediat, joaca aparent nevinovată cu unele cuvinte cheie, toate plac. (amintesc la întâmplare: gând despicat între...; moțul lui opt - ce facem cu el?; noua pereche de vârfuri; "o litotă" de învleit !!!!! etc.) Eu văd aici și mult umor plus o măruntă ironie care face bine oricărui cititor, măruntă dar presărată pe tot parcursul textului: "pune-te la casa ta, vibrează" mi-a lungit gura până la urechi. E chiar și o ironie a metaforei, dar așa de subtil făcută, încât metafora nu-și pierde din valoare, dar nota haioasă rămâne (soarele cu scutec mov dincolo de gura târgului care, atenție, "umblă cu mâinile pe sus" - imaginea este seducătoare). Adică, ce vreau să spun: o metaforă foarte reușită ți-o auto-ironizezi, o pleznești așa cu o zicere haioasă, care fluidizează textul și-l face digerabil ... fără indigestii scorțoase. Același lucru se-ntâmplă și cu soprana aceea udată cu lămâie, care dă bine cu șerbetul atent așezat în colțuri. "Pentru musafiri". Chiar și poziția ta, te-ai asigurat că va fi comodă: te-ai așezat pe i așteptând verdictul. Al meu, ăsta fuse! | |
| = La multi ani! | carmen mihaela visalon [23.Dec.05 16:36] |
| Sa te bucuri de sarbatori senine. | |
| = Călin, viclean copil de frunte! | dorin cozan [23.Dec.05 18:19] |
| Călin, Ismail fu trimes la mănăstire, sa dea ortu gainii...fie vorba intre noi nu incape secrete...de stat as mai sta dar imi sta mintea in loc si locul e primar la noi! La voi ploua sau urla? Ca daca a plecat se duce tot, cu scortisoara. Fie-ti lumina usoara, mai, fluture! | |
| = Carmen de la Mihaela pana la Visalon ..... | dorin cozan [23.Dec.05 18:23] |
| Carmen, Limasi zice ca-i place mai mult Mihaela...eu ce sa mai zic, adevar? Eu prefer visalon, face bine la ochi, dimineata, la pranz si seara. (Noaptea cate o lingurita de struguri). Fie-ti somnul aproape si lin! | |